„Atât de multe lucruri de realizat în viaţă”

Raymond Sampietro conduce un centru de Geriatrie din Valladolid, Spania. El spune că este recunoscător pentru oportunitatea de a ajuta şi de a aduce mulţi oameni mai aproape de Dumnezeu, într-un moment decisiv din viaţa lor.

Ray a fost numit „Cel mai tânăr antreprenor al anului 2006 pentru Castilia şi Leon”.

Raymond Sampietro locuieşte în oraşul său natal Valladolid, din Spania. La cei 30 de ani ai săi, el conduce un centrul de Geriatrie. „Pentru mine, cât şi pentru mama şi sora mea, centrul nu este o instituţie ci a doua noastă familie. Trăim cu persoane vârstnice şi purtăm haine de lucru iar motto-ul nostru este ‘nu este nevoie de răbdare ci doar de un simţ al umorului’. Adesea se întâmplă să schimbi scutecul cuiva iar cinci minute mai târziu să fi nevoit să repeţi activitatea. Am descoperit că cea mai bună soluţie este pur şi simplu să râzi.”

Ceea ce l-a determinat să ia această iniţiativă, pe lângă cererea pentru acest tip de muncă, a fost dorinţa de a satisface o reală nevoie socială şi să ajute oamenii care par să fi ajuns la cea mai grea etapă din viaţa lor. Am spus ‘care par’ pentru că atunci când primesc afecţiune şi încurajare se revitalizează. Am auzit că Ioan Paul al II-lea, chiar şi în ultimii săi ani de viaţă, a spus că nu s-a simțit niciodată bătrân pentru că a avut atât de multe lucruri de realizat în viaţă. Tocmai acest spirit de a „realiza cât mai multe” încercăm să-l menţinem viu aici.

Înconjuraţi de afecţiune

„80% din persoanele de aici sunt femei (deci se poate vedea că ele trăiesc mai mult ca noi bărbaţii, glumeşte el). 10 suferă de demenţă şi un număr asemănător sunt diagnosticate cu Alzheimer. Scopul nostru aici este unul solicitant. Lucrez mai mult de 10 ore pe zi, inclusiv în timpul weekend-ului. Dar te sensibilizezi uitându-te la aceşti oameni şi începi să te ataşezi de ei şi să faci tot ce poţi pentru a-i face fericiţi. Este o compensare minunată. Desigur pot exista şi momente mai grele şi ocazional sarcini neplăcute şi situaţii problematice. Dar acestea sunt mai mult excepţii – dacă îţi păstrezi simţul umorului.”

El spune că spiritul Opus Dei stă la baza angajamentului său, ajutându-l să vadă în munca sa o oportunitate de a aduce oamenii mai aproape de Dumnezeu în aceste momente decisive din viaţa lor. “Cel mai bătrân are 98 de ani iar opt au peste 90 de ani. Toţi sunt recunoscători pentru Liturghie, la care participă o dată pe săptămână. Mulţi vorbesc personal cu preotul şi toţi au fost dornici să primească Maslul. Ei au grijă de capelă şi pictează mereu o nouă scenă pentru fiecare Liturghie. De mai multe ori pe an pictează şi Calea Crucii şi aranjează camera cea mare, pe care o folosesc ca capelă, cu flori naturale sau artificiale, pe care le fac ei înşişi. Când se aproprie Crăciunul pictează multe scene ale Naşterii; în acest an au realizat 5 cu mici figuri. Pe timpul sezonului de Crăciun le place foarte tare să asculte colinde cântate de elevi din licee. De asemenea, în fiecare zi ei citesc câte un pasaj din Evanghelie urmat de un scurt comentariu.

Sărbătorind aniverasarea a 100 de ani.

„Cea mai grea parte”, spune Raymond, „sunt decesele”. „Am închis ochii multora deja, iar mai apoi am fost nevoit să le dau vestea şi celorlalţi: „Sunt deja în Cer” le spuneam. Când a fost întrebat dacă a adus cineva în discuţie subiectul eutanasiei el a răspuns: „Nimeni nu a menţionat despre aşa ceva. Nu am auzit niciun cuvânt despre asta în cei 6 ani de când sunt aici. Atmosfera de aici este una de o reală bucurie. Sunt înconjuraţi de afecţiune şi trăiesc într-un climat plin de speranţă.”

Sfat pentru antreprenori

Ray este adesea solicitat să dea sfaturi pentru elevii de liceu şi universitate pentru a-i încuraja să înceapă propria afacere. El îi îndeamnă să fie „bărbaţi şi femei, cu pasiune” şi defineşte vocaţia antreprenorială ca „dorinţa care ne motivează să ne trezim în fiecare zi”. El insistă în a păstra o perspectivă pozitivă şi să „combată criza prin ingeniozitate şi calm”. Pe scurt „a fi un lider al tău”.

Imediat după ce a terminat studiile (la 23 de ani) şi-a dorit să fie un tânăr antreprenor şi s-a lansat în această aventură cu pasiune, împreună cu sora lui şi prin încurajarea puternică a mamei lor. Îşi numeşte mama adevărata forţă din spatele încercării lor. „Ea este cea care ne încurajează mereu; ea este spiritul centrului“. Un alt factor a fost şi nevoia bunicii lui de un ajutor profesionist. Planul lor original a fost construirea unei clădiri cu un nou etaj pentru a găzdui 45 de bătrâni şi pentru a îngriji alţi 15 pe timpul zilei.

Un festival în aer liber.

Astăzi el administrează un centru cu 20 de angajaţi. „Noi suntem doar faţa văzută a unei mari echipe de profesionişti” adaugă el. Îndrăzneala sa şi sprijinul surorii sale i-au adus premiul pentru „Cel mai tânăr Antreprenor al anului 2006 pentru Castilia şi Leon”. Dar când mama sa a auzit despre acest premiu le-a spus Uitaţi de acest premiu şi treceţi la muncă”.