Alergarea pentru cea mai bună cauză: Recunoștința

Născută în Bronx, Stephanie Frias știe cum arată un cartier dificil. Acesta este motivul pentru care dorește să-și amintească rădăcinile și să găsească modalități prin care să dea înapoi comunității: “Visul meu este ca toată lumea să-și amintească nevoia de a fi recunoscător. Câteodată uităm de oamenii care ne-au ajutat să devenim cine suntem astăzi.”

Opus Dei - Alergarea pentru cea mai bună cauză: Recunoștința

Spune-ne puțin despre tine. De unde ești și cu ce te ocupi?

Numele meu este Stephanie Frias și sunt un locuitor mândru al New York-ului. Am fost născută și crescută în Bronx, New York și acum lucrez la Brilla Public Charter Schools, unde mă ocup de implicarea comunitară și recrutarea studenților. Sunt recunoscătoare că am acest timp pentru a-l dedica comunității. Înainte de asta, am fost Coordonator de program la IESE Business School, lucrând în campusul din Manhattan. De asemenea, am predat timp de un an de zile în Coreea de Sud, unde am ajutat la formarea profesorilor coreeni și altor profesori străini. În plus, am lucrat în operațional pentru MAC Cosmetics în New York.

În ultimul an, te-ai antrenat pentru alergarea la Maratonul New York și pentru a strânge fonduri pentru Fundația Educativă South Bronx (SBEF), care sprijină Centrul Rosedale pentru fete și Centrul Crotona pentru băieți. Poți să comentezi de ce ai decis să alergi și să sprijini această fundație în mod specific?

"Este vorba despre a da ceva înapoi către rosedale și să nu uit niciodată binele pe care l-a făcut pentru mine, femeia de astăzi."

În urmă cu 5 ani am mers să văd maratonul orașului New York. A fost cu adevărat inspirational, în special să văd alergătorii la kilometrul 25. Erau epuizați în acel moment, dar au continuat să alerge! Atunci am realizat că o absolventă a Centrului Rosedale, ar trebui de asemenea să alerge la această cursă, ca o formă de motivare a studentelor actuale ale Rosedale. În anul următor, o absolventă a Centrului Rosedale a alergat într-adevăr, dar a decis să renunțe anul acesta. Și așa, am decis să alerg eu. Antrenându-mă, am realizat că adevăratul motiv pentru care particip, depășește ideea de a fi un exemplu. Este despre a da ceva înapoi celor de la SBEF, prin strângerea de fonduri pentru ei și să nu uit niciodată binele pe care l-au făcut pentru mine, femeia de astăzi.

Cum ai descoperit Centrul Rosedale (SBEF)? De cât timp ai aflat de el și cu ce anume ai rămas din experiența ta acolo?

Am descoperit Centrul Rosedale prin intermediul mamei mele. Ea și-a dorit să urmez un program care să mă ajute să-mi dezvolt caracterul, care să-mi nutrească un spirit al serviciului și să mă implic în activități distractive după școală. Mama mea a găsit Centrul Rosedale prin cunoscuți, prin viu grai. De-a lungul anilor am ajuns să iubesc Rosedale. Începând din clasa a-III-a și până la liceu am participat la majoritatea activităților. Acestea au inclus meditații, lecții de canto, gătit, arte și meserii, precum și cursuri despre dezvoltarea caracterului. Aceste lecții despre dezvoltarea caracterului ne-au ajutat să vedem că învățătura catolică se întâmplă aproape de casă. De exemplu, când discutam despre caritate, am discutat despre importanța de a ne ajuta părinții cu treburile casnice. În cele din urmă, în liceu, am participat la programul de instruire pentru job, prin care am învățat abilități esențiale pentru munca mea profesională. Am făcut diferite programe de internship în domeniile juridic, imobiliare și horticultură.

Stephanie la Rosedale cu eleve

Legat de educația în Statele Unite, există multe diferențe pe baza geografiei, contextului și resurselor disponibile, etc. În locurile în care resursele sunt insuficiente, care crezi că este cel mai important element de care educatorii să țină cont?

Cred ca elementul crucial este dezvoltarea caracterului. Un educator poate ajuta un copil să obțină toată strălucirea din întregul univers, dar dacă nu ghidează copilul să posede virtuți bune, cum ar fi bucuria și curajul, atunci cred cu adevărat că o să țină copilul pe loc, devreme ce nu o să învețe niciodată cum să folosească realizările academice pentru a servi realmente comunitatea lor și restul lumii.

Sfântul Josemaría vorbea despre inițiative educaționale care ar “instrui oamenii despre libertatea personală și despre responsabilitatea personală”. Poți comenta despre această viziune?

"sfântul josemaria a vrut ca toată lumea să fie conștientă de binele care există în lume și să îl înțeleagă."

Sfântul Josemaría a vrut ca toată lumea să fie conștientă de binele care există în lume și să îl înțeleagă. În acest fel, putem știi cum să îl alegem și cum să îl exprimăm altor oameni. Centrul Rosedale face exact acest lucru prin inițiativele lor de a ajuta fetele cu temele lor după școală. Rosedale ajută de asemenea fetele să-și dezvolte elementele creative, fie prin excursii, ateliere de arte și meserii sau lecții de canto. Pe măsură ce fetele devin femei, chiar le ajută să își găsească locuri de muncă demne. Orice persoană ar trebui să se bucure de o muncă demnă și vrednică.

Care sunt planurile tale de viitor, atât pe plan personal, cât și la nivelul societății în mare? Ce ai vrea să vezi schimbat (dacă există) și specific în ce zone?

Visul meu este ca toată lumea să își amintească nevoia de a oferi ceva înapoi și de a fi recunoscător. Câteodată uităm de unde am venit, iar oamenii care ne-au modelat, devin parte din noi.

Maratonul orașului New York va avea loc pe 3 Noiembrie. Din păcate, din cauza unor leziuni, nu vei participa la cursă. Crezi că vei încerca din nou anul viitor?

Da, plănuiesc să alerg maratonul NYC în 2020! Mi-am amânat alergarea pentru anul următor pentru că nu îmi doresc să renunț sau să cedez. Vreau să arăt că a da înapoi merită din plin, chiar dacă uneori este o luptă. Data viitoare, îmi voi lua tot ce am învățat din această experiență de antrenament, în special un sentiment de recunoștință mai profund pentru lucrurile mărunte din viață (cum ar fi faptul că poți alerga)! Sincer, mi-a displăcut întregul proces de antrenament, care a fost ca un sacrificiu. Mereu mă gândesc la gluma lui Jim Gaffigan: “Când au început să încurce alergătorii de maraton tăierea respirației în timpul cursei cu fericirea?” Deși cred că voi continua să râd de alergători (inclusiv de mine), cred în același timp că îmi va crește aprecierea pentru disciplina și munca grea pe care o presupune alergarea. Fiindcă veni vorba, tot am nevoie să strâng fonduri pentru anul acesta și deci apreciez orice fel de donație.