Potrivit sfântului Matei, când Preasfânta Fecioară L-a zămislit în mod feciorelnic pe Isus, era logodită cu sfântul Iosif, deși încă nu locuiau împreună (Mt 1,18). Era vorba despre perioada de dinaintea conviețuirii propriu-zise, dar, în tradiția iudaică, logodna era un angajament atât de serios și real, încât logodnicii erau deja numiți „soț” și „soție”, iar despărțirea putea avea loc doar prin repudiere. Din textul sfântului Matei se înțelege că, după ce îngerul i-a apărut lui Iosif și i-a explicat că Maria a conceput prin puterea Duhului Sfânt (Mt 1,20), ei s-au căsătorit și au început să trăiască împreună. Relatarea fugii în Egipt și a întoarcerii de acolo, precum și stabilirea în Nazaret (Mt 2,13-23), împreună cu episodul prezentării copilului în Templu și când a mers acolo la vârsta de doisprezece ani, însoțit de părinții Săi, așa cum povestește sfântul Luca (Lc 2,41-45), confirmă acest fapt. De altfel, atunci când sfântul Luca relatează Buna Vestire, o prezintă pe Maria ca fiind „o fecioară logodită cu un bărbat, numit Iosif, din casa lui David”. Prin urmare, potrivit acestor evanghelii, sfântul Iosif a fost cu adevărat soțul Preasfintei Fecioare. Acesta este un fapt care aparține cu certitudine tradiției istorice consemnate în evanghelii.
Însă întrebarea dacă aceasta a fost a doua căsătorie a sfântului Iosif sau dacă, fiind bătrân și văduv, el nu s-a căsătorit niciodată cu Fecioara Maria, ci doar a avut grijă de Ea ca de o fecioară în grija sa, ține de domeniul legendelor și nu are nicio bază istorică sigură.
Prima mențiune a acestor legende se află în așa-numitul „Protoevanghelia a lui Iacob”, din secolul al II-lea. Aceasta povestește că Maria a rămas în Templu de la vârsta de trei ani, iar când a împlinit doisprezece ani, preoții au căutat pe cineva care să aibă grijă de ea. I-au adunat pe toți văduvii din popor și, după ce toiagul lui Iosif a dat semn – din el a ieșit un porumbel –, i-au încredințat acestuia ocrotirea Fecioarei. Totuși, potrivit acestei legende, Iosif nu a luat-o în căsătorie pe Maria. De fapt, îngerul care îi apare în vis nu îi spune, ca în Mt 1,20, „nu te teme să o iei la tine pe Maria, soția ta”, ci „nu te teme pentru această fecioară” (XIV,2). Un alt apocrif, mai târziu, care reia această povestire – așa-numitul „Pseudo-Matei”, probabil din secolul al VI-lea – pare să sugereze că Maria a fost logodită cu Iosif, deoarece preotul îi spune acestuia: „să știi că nu poate încheia căsătorie cu nimeni altcineva” (VIII,4); însă, în general, vorbește despre sfântul Iosif ca despre ocrotitorul Fecioarei. În schimb, faptul că Iosif a luat-o pe Maria de soție este afirmat clar în Cartea Nașterii Mariei, un fel de rezumat al Pseudo-Matei, precum și în Istoria lui Iosif dulgherul (IV,4-5).
Așadar, nu există date istorice care să susțină ideea că sfântul Iosif a mai fost căsătorit înainte. Cel mai logic este să credem că era un bărbat tânăr atunci când s-a logodit cu Preasfânta Fecioară și că aceasta a fost singura sa căsătorie.
Bibliografie
J. Daniélou, Los evangelios de la infancia, Herder, Barcelona 1969;
S. Muñoz Iglesias, Los evangelios de la infancia. IV, BAC, Madrid 1990; Evangheliile apocrife - trad. Cristian Bădiliță, Ed. Vremea, București 2016.