Număr de articole: 296

Evanghelia zilei de duminică: Nu va rămâne piatră pe piatră

Comentariu la Duminica a 33-a din Timpul de peste an (Anul C): „Prin statornicia voastră vă veți mântui sufletele”. Lupta zilnică de a face cu iubire lucrurile mici și aparent neînsemnate orientează întreaga noastră interioritate spre o identificare tot mai deplină cu Isus.

Evanghelia zilei de marți: A coborât în grabă și L-a primit cu bucurie

Comentariu la Evanghelia zilei de marți din săptămâna a 33-a din Timpul de peste an: „Astăzi s-a făcut mântuirea acestei case”. Exemplul lui Zaheu ne invită să examinăm sinceritatea relației noastre cu Isus și grija noastră față de ceilalți.

Evanghelia zilei de miercuri: Slujitorii credincioși ai Regelui

Comentariu la Evanghelia zilei de miercuri din săptămâna a 33-a din Timpul de peste an: „Un om dintr-o familie de nobili a plecat într-o ţară îndepărtată (…). a chemat zece dintre servitorii săi și le-a dat zece mine”. Împărăția lui Dumnezeu este în inima noastră atunci când învățăm să aducem rod cu fiecare talent pe care ni-L dăruiește Isus.

Evanghelia zilei de joi: Lacrimile lui Isus

Comentariu la Evanghelia de joi din a XXXIII-a săptămână a Timpului de peste an: „după ce s-a apropiat, văzând cetatea, a plâns pentru ea”. Acesta este Isus, Dumnezeu făcut om, care plânge pentru fiecare dintre noi.

Evanghelia zilei de vineri: Temple ale Duhului Sfânt

Comentariu la Evanghelia zilei de vineri din săptămâna a 33-a din Timpul de peste an: „În acel timp, intrând Isus în templu, a început să-i alunge pe vânzătoriˮ. Isus vrea să intre în Templul inimii noastre, al sufletului nostru, al vieții noastre. Vine cu aceeași dorință, aceeași emoție, același efort: să facă din viața noastră o casă de rugăciune, un loc în care să trăiască în intimitate cu noi.

Evanghelia zilei de sâmbătă: Certitudinea învierii

Comentariu la Evanghelia zilei de sâmbătă din săptămâna a 33-a din Timpul de peste an: „Dumnezeu nu este al celor morți, ci al celor vii, întrucât toți trăiesc pentru Elˮ. Suntem în stare să îmbrățișăm misterele divine, chiar dacă nu ajungem să le înțelegem pe deplin. Este suficientă smerenia.