Opus Dei

Comentariu la Evanghelia de joi din a patra săptămână din timpul de peste an: „I-a chemat pe cei doisprezece și a început să-i trimită doi câte doi... Și le-a poruncit să nu ia nimic pentru drum.” Pentru a fi martori ai lui Isus, atât în primul secol, cât și astăzi, sunt necesare puține lucruri: un suflet liber, familia Bisericii și ajutorul lui Dumnezeu.

Comentariu la Evanghelia de sâmbătă din a patra săptămână din timpul de peste an. „Veniţi voi singuri, într-un loc retras, şi odihniţi-vă puţin”. Odihna apostolilor este un timp necesar pentru a fi singuri cu Isus.

Comentariu la Evanghelia zilei de vineri din cea de-a 14-a săptămână a timpului de peste an: „Iată, Eu vă trimit ca pe niște oi în mijlocul lupilor”. Isus ne încurajează să facem binele. Violența este învinsă prin iubire, moartea prin viață.

Comentariu la Evanghelia de vineri din săptămâna a 24-a din Timpul de peste an: „El trecea prin cetăți și sate (...). Cei doisprezece erau cu el și de unele femei (...) care Îi slujeau cu ceea ce aveau”. Fiecare detaliu de afecțiune față de ceilalți este o slujire adusă lui Isus Cristos; prin serviciul nostru, El intră în inimile celor de lângă noi.

Comentariu la Evanghelia de miercuri din săptămâna a 25-a de peste an: „Să nu luați nimic la drum: nici baston, nici desagă, nici pâine, nici bani și nici să nu aveți câte două tunici”. Pentru a predica Împărăția lui Dumnezeu, ceea ce este indispensabil este iubirea: să dorim cu pasiune binele prietenilor noștri. Doamne, sporește iubirea noastră față de ceilalți!

Comentariu la Evanghelia sărbătorii Sfinților Simon și Iuda, Apostoli: „[Isus] a ieșit pe munte să se roage și a petrecut noaptea în rugăciune către Dumnezeu. Când s-a făcut ziuă, a chemat pe discipolii Săi la sine și a ales doisprezece dintre ei”. La fel ca pe Simon și Iuda, Domnul ne cheamă pe fiecare dintre noi să împărtășim bucuria Evangheliei cu viața noastră.

Comentariu la Evanghelia de joi din săptămâna a 29-a a Timpului de peste an: „Foc am venit să arunc pe pământ și ce altceva vreau decât să se aprindă?” Fiind docili Duhului Sfânt, iubirea lui Cristos ajunge la persoanele din jurul nostru. De aceea, Îl rugăm pe Paraclet: „aprinde în ei focul iubirii Tale”.