Evanghelie (Lc 8, 1-3)

Și după aceea, el trecea prin cetăți și sate, predicând și ducând vestea cea bună a împărăției lui Dumnezeu. Cei doisprezece erau cu el; de asemenea, unele dintre femei care fuseseră vindecate de duhuri rele și de boli: Maria, numită Magdalena, din care scosese șapte diavoli, și Ioana, soția lui Cuza, administrator al lui Irod, Suzana și multe altele care îi slujeau cu ceea ce aveau.

Comentariu la Evanghelie

Cei Doisprezece și femeile Îl însoțeau pe Domnul, din cetate în cetate, din sat în sat, proclamând și vestind Vestea Bună a Împărăției lui Dumnezeu: Dumnezeu este îndrăgostit de creația Sa și de fiecare om și femeie din această lume.

Și El continuă să ne însoțească în fiecare zi, în fiecare minut al vieții noastre, incapabil să se despartă de noi.

Noi: săraci și plini de mizerii, dar vindecați de mâinile mileioase ale lui Isus, protejați de privirea Lui tandră, îmbărbătați de glasul Lui blând.

Noi: bogați și plini de glorie, de bogăția și gloria Fiului lui Dumnezeu.

Și astfel bunurile noastre – munca noastră, talentele și virtuțile noastre, iluziile și proiectele noastre, familia noastră, prietenii noștri – sunt materia pe care Cristos o folosește pentru mântuire.

Exemplul acestui grup de femei credincioase, care Îi slujesc lui Isus cu bunurile lor, care nu Îl vor lăsa singur în cele mai grele momente, este un apel la credincioșia noastră.

Iliuzia noastră trebuie să fie aceea de a sluji lui Dumnezeu și aproapelui cu generozitate, cu o viziune supranaturală: a sluji chiar și aceluia care nu mulțumește pentru serviciul prestat, chiar dacă această atitudine se ciocnește cu criteriile umane. Ne ajunge să înțelegem că fiecare detaliu de afecțiune față de ceilalți este o slujire adusă lui Isus Cristos; prin serviciul nostru, El intră în inimile celor de lângă noi.