Evanghelia zilei de vineri: O privire spre interiorul inimii

Comentariu la Evanghelia de vineri din săptămâna a 30-a a Timpului de peste an: „Într-o sâmbătă, a venit în casa unuia dintre conducătorii fariseilor ca să ia masa, iar ei îl urmăreau. Și iată, era în fața lui un bolnav de hidropizie. (...) Atunci, luându-l, l-a vindecat și l-a trimis”. Să învățăm să privim spre ceilalți așa cum făcea Cristos, cu o caritate care își asumă adevăratele lor probleme.

Evanghelie (Lc 14,1-6)

Într-o sâmbătă, a intrat în casa unuia dintre conducătorii fariseilor ca să ia masa, iar ei îl urmăreau. Și iată, era în fața lui un bolnav de hidropizie.

Atunci, Isus a spus învățaților Legii și fariseilor: „Este permis sau nu să vindeci sâmbăta?”

Dar ei tăceau.

Atunci luându-l, l-a vindecat și l-a trimis. Iar lor le-a zis: „Care dintre voi, dacă-i cade fiul sau boul în fântână, nu-l scoate îndată în zi de sâmbătă?”

Ei n-au putut să-i răspundă la aceasta.

Comentariu la Evanghelie

Domnul conviețuiește cu tot felul de oameni. Acceptă invitația la ospăț pe care Zaharia a organizat-o imediat după convertirea sa. De asemenea, se întâlnește cu un grup mai restrâns de prieteni, precum Marta, Maria și Lazăr din Betania. Și nu ezită să accepte, chiar și invitațiile în casa unor farisei, așa cum vedem în Evanghelia zilei de astăzi.

Isus se află în fața unui bolnav și fariseii privesc scena. Pentru farisei, bolnavul este doar o ocazie de a-L pune la încercare pe Isus: îl va vindeca oare în zi de sâmbătă? Cum va rezolva această problemă? Nu pare să le pese prea mult de starea acelui biet om. Isus, însă, nu intră în această logică a adversarilor Săi. El nu vede în acel bolnav o scuză pentru a avea o discuție despre Lege. Vede, mai ales, o persoană care are nevoie de ajutorul Său: „Care dintre voi, dacă-i cade fiul sau boul în fântână, nu-l scoate îndată în zi de sâmbătă?” (v. 5). Cu această întrebare, Isus sugerează că fariseii trebuie să-și schimbe perspectiva: bolnavul nu este un caz pentru o discuție teoretică, ci este cineva în fața căruia nu poți rămâne indiferent.

În acțiunea lui Cristos vedem cum caritatea ne îndreaptă către persoana concretă. Ne dă acea privire simplă, care nu se lasă prinsă de prejudecăți sau ideologii care adesea obscurează nevoile reale ale celorlalți. Caritatea ne face să conectăm cu oamenii și să intrăm în lumea lor interioară. Odată realizată această conexiune, este mult mai ușor și mai natural să găsim o soluție pentru situațiile problematice pe care le-ar putea traversa. De aceea, sfântul Iosifmaria spunea: „Mai mult decât în «a da», iubirea înseamnă «a înţelege»” (Drum, nr. 463).