Evanghelie (Mc 2,1-12)
După câteva zile, când a intrat din nou în Cafarnaum, s-a auzit că el este în casă. Mulți s-au adunat, așa încât nu mai era loc nici înaintea ușii, iar el le vestea cuvântul.
Au venit la el aducând un paralizat purtat de patru [bărbați]. Și, neputând să-l aducă până la el din cauza mulțimii, au desfăcut acoperișul unde era el și, după ce au făcut o deschizătură, au lăsat în jos targa pe care zăcea paralizatul.
Văzând credința lor, Isus i-a spus celui paralizat: „Fiule, îți sunt iertate păcatele!”
Stăteau acolo unii cărturari care se întrebau în inimile lor: „De ce vorbește acesta astfel? E o blasfemie! Cine poate să ierte păcatele decât singur Dumnezeu?”
Îndată ce a cunoscut Isus în duhul sau ca ei se întreabă astfel în sine, le-a spus: „De ce gândiți astfel în inimile voastre? Ce este mai ușor: a spune celui paralizat «Păcatele îți sunt iertate!», sau a spune «Ridică-te, ia-ți targa și umblă!»? Însă, ca să știți că Fiul Omului are puterea de a ierta păcatele pe pământ – i-a spus celui paralizat – îți spun: ridică-te, ia-ți targa și du-te la casa ta!”
El s-a ridicat și îndată, luându-și targa, a ieșit în văzul tuturor așa încât toți erau uluiți și-l preamăreau pe Dumnezeu, spunând: „Niciodată nu am văzut așa ceva”.
Comentariu la Evanghelie
În scena care ni se prezintă astăzi, un paralitic ocupă întreaga atenție a lui Isus. Este vorba despre o persoană dependentă, deoarece are nevoie de nu mai puțin de patru oameni pentru a-l aduce la Învățătorul și pentru a-I cere vindecarea. De fapt, primele cuvinte ale Domnului, „Păcatele îți sunt iertate” (v. 5), sunt rostite de Domnul văzând credința acelor oameni care îl purtau pe cel bolnav.
Dincolo de marea minune de vindecare pe care Domnul o săvârșește asupra sufletului și trupului bolnavului și de cumplita împietrire a inimii cărturarilor care observă minunea, atitudinea acestor patru persoane care îl aduc pe paralitic ne oferă o lecție despre modul în care suntem chemați să acționăm creștinește față de oamenii pe care dorim să îi apropiem de Domnul.
Ne putem gândi că, înainte de a căuta o targă și de a purta bolnavul, de a trece prin mulțimea care se înghesuia în jurul lui Isus și de a reuși să își facă loc chiar în fața Învățătorului, aceste patru persoane s-au convins că minunea vindecării era posibilă. Își doreau acest lucru cu toată forța lor, deoarece iubirea lor față de cel bolnav – care probabil le era prieten – era mare și căutau ce era mai bun pentru el. Ulterior, trecerea la fapte și ajungerea la Isus nu li s-a mai părut atât de complicată.
În plus, Isus, așa cum face de atâtea ori cu noi, ne iese imediat în întâmpinare, deoarece El dorește ca noi să Îi arătăm nevoile și dorințele noastre profunde pentru a le alina. Uneori vom fi capabili să facem acest lucru pe cont propriu... însă, de cele mai multe ori, vom avea nevoie de un frate sau de un prieten care să ne ajute să facem acest pas de a-L găsi pe Isus.