Evanghelie (Lc 17,26-37)
„Și, așa cum a fost în zilele lui Noe, tot așa va fi în zilele Fiului Omului: ei mâncau, beau, se însurau și se măritau până în ziua în care Noe s-a urcat în arcă; atunci a venit potopul și i-a nimicit pe toți. La fel cum s-a întâmplat în zilele lui Lot: ei mâncau, beau, cumpărau, vindeau, plantau, construiau; dar în ziua în care a ieșit Lot din Sodoma, a plouat din cer cu foc și pucioasă și i-a nimicit pe toți. Tot la fel va fi în ziua în care Fiul Omului se va arăta. În ziua aceea, cine va fi pe acoperiș, iar lucrurile îi vor fi în casă, să nu coboare să le ia și, tot așa, cine este la câmp să nu se întoarcă înapoi. Amintiți-vă de femeia lui Lot! Dacă cineva va încerca să-și salveze viața, o va pierde; iar dacă cineva o va pierde, o va păstra. Vă spun: în noaptea aceea vor fi doi într-un pat: unul va fi luat, celălalt va fi lăsat; două femei vor măcina în același loc: una va fi luată, cealaltă va fi lăsată”.
Atunci, ei l-au întrebat: „Unde, Doamne?”
Iar el le-a spus: „Unde este cadavrul, acolo se vor aduna și vulturii”.
Comentariu la Evanghelie
Isus vestește că venirea Fiului Omului va provoca o mare zguduire în existența omenirii. Pentru ca ascultătorii Săi să poată înțelege ce vor însemna acele zile, le oferă exemplul lui Noe și al lui Lot.
Noe a fost patriarhul care a trăit într-o epocă de decădere a omenirii, atât de mare încât Sfânta Scriptură spune, cu cuvinte aspre, că Domnul „I-a părut rău că l-a făcut pe om pe pământ și S-a mâhnit în inima Lui” (Gen 6,6); și astfel s-a produs potopul universal.
Lot a fost, de asemenea, un om care a aflat har înaintea Domnului și a reușit să se salveze atunci când Sodoma și Gomora au suferit mari catastrofe din cauza păcatelor lor (cf. Gen 19,23-29).
În ambele cazuri, Sfânta Scriptură subliniază că, chiar și în momentele cele mai critice, milostivirea divină se face prezentă, oferind o nouă șansă celor care caută să răspundă darurilor Sale.
Noe și Lot au trebuit să lase multe lucruri în urmă pentru a se salva de catastrofe. Au fost martori ai unui „înainte” și „după” în jurul lor și au trebuit să se încredințeze mâinii providențiale a Domnului pentru a privi înainte, cu credință. Noe a construit arca atunci când nimic nu părea să prevestească potopul ce avea să vină, iar Lot a fugit într-un alt oraș când totul în jur părea să fie în ordine.
În Evanghelie, Isus ne sugerează că avem nevoie de o credință asemănătoare în momentele de criză, în situațiile în care totul pare să se clatine în jurul nostru. Ne dăm seama că trebuie să luăm decizii dificile, care probabil vor cere anumite sacrificii.
Este momentul să cerem lumină de la Duhul Sfânt, pentru a discerne ce lucruri sunt cu adevărat importante și ce lucruri, dimpotrivă, trebuie să lăsăm în urmă. În acele crize, descoperim ceea ce erau simple siguranțe omenești, de care ne putem lipsi pentru a ne deschide noutății pe care Domnul vrea să ne-o dăruiască în viața noastră.
„Dacă cineva va încerca să-și salveze viața, o va pierde; iar dacă cineva o va pierde, o va păstra” (v. 33). A ne desprinde de lucrurile care prisosesc nu înseamnă a face un salt în gol, ci a ne arunca în brațele puternice ale Tatălui nostru ceresc, care vrea ceea ce este mai bun pentru noi.