Evanghelie (Lc 5, 33-39)

Însă ei i-au spus: „Discipolii lui Ioan postesc adesea și fac rugăciuni, la fel și cei ai fariseilor, dar ai tăi mănâncă și beau”.

Isus le-a spus: „Puteți oare să-i faceți pe nuntași să postească, atât timp cât mirele este cu ei? Vor veni însă zile când mirele va fi luat de la ei. În zilele acelea vor posti”.

Apoi le-a zis o parabolă: „Nimeni nu rupe o bucată dintr-o haină nouă ca s-o pună la o haină veche, altfel o va rupe pe cea nouă și bucata din cea nouă nu se va potrivi la cea veche. Tot așa, nimeni nu pune vinul nou în burdufuri vechi, altfel vinul nou va sparge burdufurile: vinul se varsă, iar burdufurile se strică. Dimpotrivă, vinul nou trebuie pus în burdufuri noi. Nimeni, după ce a băut vin vechi, nu vrea vin nou, pentru că spune: «Cel vechi e mai bun!»”

Comentariu la Evanghelie

Evanghelia de astăzi ne amintește de o controversă dintre unii farisei și Isus. Chiar înainte, Luca a vorbit despre vocația lui Matei și despre masa pe care o organizează în casa sa. Fariseii le-au reproșat ucenicilor lui Isus că au mâncat cu vameși și păcătoși și că au încălcat tradițiile, dar Isus le-a spus că cei care au nevoie de medic sunt cei bolnavi.

Această atitudine a fariseilor, aparent rezultatul zelului pentru lege, dezvăluie, pe de o parte, lipsă de înțelegere a sensului legii și, după cum se vede în evanghelii, lipsă de dreptate a intenției. Pentru acești farisei, postul avea o valoare absolută în sine. Totuși, ei modificau posturile în ocazii speciale. Isus le arată că „mirele” este prezent. „Mirele” este El însuși. El este Mesia, El va lua de soție Biserica. Postul are un sens, un context de penitență, iar acum, cât timp El este cu ucenicii, este vreme de bucurie.

Acei farisei nu recunoșteau în Isus pe cineva important. Faptele noastre arată ce este în inima noastră. Dacă mergem la Sfânta Liturghie și avem credință în prezența reală a lui Cristos în Euharistie, ajungem la timp, ne prezentăm cu eleganță, participăm activ, ne comportăm cu respect. Lucrurile mari trebuie celebrate. De asemenea, cu ospățuri care să fie un adevărat act de mulțumire față de Dumnezeu, care a făcut alimentele pentru noi și prin care a vrut să ne arate că viața omului este întotdeauna darul cuiva care ne iubește și este generos.

Ultimele cuvinte ale evangheliei ne îndeamnă să aprofundăm noutatea prezenței lui Cristos printre noi. Postul, practică tradițională iudaică, este bun, iar noi, creștinii, îl trăim cu același duh bun, dar la ceea ce aspirăm este la o vreme de bucurie, în care postul și-a pierdut sensul, pentru că vom trăi cu Dumnezeu pentru totdeauna.