Evanghelie (In 7,1-2. 10. 25-30)
După acestea, Isus umbla prin Galileea; nu voia să meargă în Iudeea, pentru că iudeii căutau să-l ucidă.
Era aproape sărbătoarea iudeilor, cea a Corturilor.
După ce au plecat frații săi la sărbătoare, a plecat și el, însă nu în văzul lumii, ci pe ascuns.
Unii dintre locuitorii Ierusalimului spuneau: „Nu este acesta cel pe care caută să-l ucidă? Iată, vorbește în public și nu-i spun nimic. Oare au recunoscut într-adevăr conducătorii că acesta este Cristos? Dar acesta știm de unde este; când va veni Cristos, nimeni nu va ști de unde este”.
Atunci Isus, în timp ce învăța în templu, a strigat și a zis: „Voi mă cunoașteți și știți de unde sunt; și, totuși, nu am venit de la mine însumi, ci, într-adevăr, este unul care m-a trimis, pe care voi nu-l cunoașteți. Eu îl cunosc pentru că vin de la el și el m-a trimis”.
Atunci căutau să-l prindă, dar nimeni nu a pus mâna pe el, pentru că nu venise încă ceasul lui.
Comentariu la Evanghelie
În Evanghelia după Ioan vedem cum israeliții aveau îndoieli cu privire la originea lui Isus. Credeau că nu se va ști de unde va veni Mesia și, din această cauză, nu puteau accepta că Isus era din Nazaret. Ceea ce ignorau era unul dintre misterele centrale ale credinței noastre: originea divină a lui Isus. Această neînțelegere este motivul confruntării lor cu El.
Nu este prima dată când Sfântul Ioan menționează ostilitatea iudeilor (In 5,18) și nici nu va fi ultima (In 8,59; 10,31-33). Prin aceasta, Ioan subliniază faptul că Isus acționează liber și că, împlinind voința Tatălui, Se va preda de bunăvoie în mâinile dușmanilor Săi atunci când va veni „ceasul” Său (In 18,4-8).
Când Isus spune „de la El vin și El Însuși m-a trimis”, subliniază propria Sa identitate: originea Sa divină. Ne dezvăluie un mister inepuizabil. Din acest motiv, iudeii încearcă să-L prindă, considerând că ceea ce spune este o blasfemie. Mulți dintre ei nu recunosc divinitatea lui Isus, în ciuda faptului că au văzut lucrările Sale și I-au auzit cuvintele.
Recunoașterea corectă a lucrărilor lui Isus este primul pas spre credința în divinitatea Sa. A-L accepta pe Isus implică o convertire personală: „Așadar, cel care dorește să înțeleagă pe deplin și să guste cuvintele lui Cristos trebuie să-și conformeze întreaga viață cu El” (Toma de Kempis, De imitatione Christi 1,1,2).
Și tu, și eu, în fiecare zi, putem face această alegere liberă. Un act de recunoaștere a divinității lui Isus care are multe consecințe în viața noastră. Aceasta implică o schimbare personală, deoarece mesajul lui Dumnezeu ne interpelează și ne îndeamnă la o convertire interioară. Să-I cerem Domnului o credință mai profundă pentru a-I recunoaște divinitatea și puterea de a acționa în consecință în viața noastră de zi cu zi.