Evanghelie (Mt 19,13-15)

În acel timp i s-au adus copii ca să-și pună mâinile peste ei și să se roage, dar discipolii îi mustrau. Însă Isus le-a zis: „Lăsați copiii și nu-i opriți să vină la mine, căci împărăția cerurilor este a acelora care sunt ca ei”. 

Și, după ce și-a pus mâinile peste ei, a plecat de acolo.

Comentariu la Evanghelie

După ce ieri am ascultat învățătura lui Isus despre indisolubilitatea căsătoriei, îi vedem acum pe niște copii care sunt aduși la El. O succesiune semnificativă: odată uniți pentru totdeauna bărbatul și femeia în căsătorie, apar în scenă copiii, rod al acelei uniri. Evanghelistul nu precizează cine îi aduce, dar pare să indice, prin episodul anterior, că este vorba de părinți. Și aceasta pentru că faima lui Isus creștea: îi vindeca pe cei mai slabi, între care și copiii. Este ușor de imaginat, așadar, părinții care îi aduceau lui Isus pe cei mici, încă fragili, pentru ca El să-i binecuvânteze, pentru ca, prin punerea mâinilor sau chiar numai atingându-i, să-i protejeze de boli și de puterea celui rău.

Dar ucenicii cred că au autoritatea de a împiedica acest lucru. Însă Învățătorul nu acceptă, pentru că El este Calea către Tatăl. Așa îi va spune unuia dintre ucenici: „Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine” (In 14,6). Copiii găsesc în Isus cea mai bună cale de a-și descoperi filiația divină. În același timp, adulții – în special părinții – sunt chemați să faciliteze această întâlnire, astfel încât și ei să redescopere aceeași filiație: „Cine primește în numele Meu pe unul dintre acești copii, pe Mine Mă primește; iar cine Mă primește pe Mine, nu pe Mine Mă primește, ci pe Cel care M-a trimis” (Mc 9,37).

Este mișcător să-L privim pe Isus înconjurat de copii, jucându-Se cu ei, zâmbindu-le, întrebându-i cum îi cheamă, ce vârstă au...; învățându-i să fie fii buni ai părinților lor, frați buni...; și vorbindu-le despre Tatăl lor din ceruri. O scenă pământească și cerească în același timp: acel moment a fost o manifestare clară a ceea ce trebuie să fie pe pământ Împărăția Cerurilor și o oglindire a ceea ce va fi acea împărăție dincolo, pentru cei care pe pământ s-au comportat ca niște copii înaintea lui Dumnezeu. De aceea primim cu umilință avertismentul sfântului Josemaría: „Nu uita că Domnul are predilecție pentru copii și pentru cei care se fac asemenea copiilor” (Drum, nr. 872).