Evanghelie (Mc 10,13-16)
Îi aduceau copii ca să-i atingă, dar discipolii îi certau.
Văzând aceasta, Isus a fost cuprins de indignare și le-a spus: „Lăsați copiii să vină la mine, nu-i opriți, căci împărăția lui Dumnezeu este a acelora care sunt ca ei. Adevăr vă spun, cine nu primește împărăția lui Dumnezeu ca un copil nu va intra în ea”.
Și, luându-i în brațe, îi binecuvânta punându-și mâinile peste ei.
Comentariu la Evanghelie
După ce ieri am ascultat învățătura lui Isus despre indisolubilitatea căsătoriei, astăzi vedem cum i se aduc copii. O continuitate semnificativă: odată ce bărbatul și femeia sunt uniți pentru totdeauna prin căsătorie, apar copiii, rodul iubirii lor. Evanghelistul nu ne spune clar cine îi aduce, dar episodul anterior ne face să presupunem că sunt părinții.
Faima lui Isus se răspândea tot mai mult: El îi vindeca pe cei mai slabi, iar printre ei se aflau și copiii. Ne putem imagina părinții apropiindu-se de Isus, aducându-și copiii mici, încă fragili, pentru ca El să-i binecuvânteze, să-i atingă și astfel să-i protejeze de boli și de influența celui rău.
Însă ucenicii, considerând că acționează cu autoritate, încearcă să-i oprească. Învățătorul nu le permite acest lucru, căci El este Calea către Tatăl. Așa cum îi va spune unuia dintre ucenici: „Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine” (In 14,6). Copiii descoperă în Isus cea mai sigură cale către filiația divină. În același timp, adulții – în special părinții – sunt chemați să faciliteze această întâlnire, pentru ca și ei să redescopere aceeași filiație: „Cine primește pe unul dintre acești copii în numele Meu, pe Mine mă primește; iar cine mă primește pe Mine, nu mă primește pe Mine, ci pe Cel care M-a trimis” (Mc 9,37).
Este emoționant să ni-L imaginăm pe Isus înconjurat de copii, jucându-se cu ei, zâmbindu-le, întrebându-i cum îi cheamă, câți ani au...; învățându-i să fie copii buni pentru părinții lor, frați și surori iubitori...; și vorbindu-le despre Tatăl Său din Ceruri. O scenă în același timp pământească și cerească: acel moment a fost o reflectare a ceea ce trebuie să fie Împărăția Cerurilor pe pământ și o anticipare a ceea ce va fi în veșnicie pentru cei care, pe pământ, au trăit cu o inimă de copil în fața lui Dumnezeu.
De aceea, primim cu smerenie îndemnul Sfântului Josemaría: „Nu uita că Domnul are predilecţie pentru copii şi pentru cei ce se fac asemenea copiilor” (Drum, nr. 872).