Evanghelie (Lc 16,9-15)
Iar eu vă spun: „Faceți-vă prieteni din mamona nedreaptă, pentru ca ei să vă primească în corturile veșnice atunci când veți duce lipsă. Cine este credincios în cele mai mici lucruri este credincios și în cele mai mari. Și cine este necinstit în cele mai mici lucruri este necinstit și în cele mai mari. Deci, dacă voi nu ați fost credincioși cu mamona nedreaptă, cine vă va încredința adevărata bogăție? Și dacă nu ați fost credincioși cu avuția străină, cine v-o va da pe a voastră?
Nici un servitor nu poate sluji la doi stăpâni; căci sau îl va urî pe unul și-l va iubi pe celălalt, sau va ține la unul, iar pe celălalt îl va disprețui. Nu puteți sluji lui Dumnezeu și mamonei”.
Auzeau toate acestea și fariseii, iubitori de bogăție, și își băteau joc de el.
Dar el le-a spus: „Voi sunteți cei care vă arătați drepți înaintea oamenilor, însă Dumnezeu cunoaște inimile voastre; căci ceea ce este prețios pentru oameni este respingător înaintea lui Dumnezeu”.
Comentariu la Evanghelie
Cuvintele Evangheliei de la Sfânta Liturghie de astăzi sunt, în parte, o aplicație a parabolei din Evanghelia de ieri, deși în contextul mai larg al întregii Evanghelii după Luca. Pe de o parte, ucenicii sunt îndemnați să se poarte cu înțelepciunea care, deși imperfectă, se reflectă în istețimea celor care acționează doar după calcule omenești. De fapt, expresia „bogăția nedreaptă” se referă la bogăția despărțită de dobândirea adevăratei dreptăți. Isus ne cere să ne străduim cu seriozitate să ajungem la ceea ce spunem că vrem să atingem, punând toate celelalte în slujba acestui scop: lăcașurile veșnice. Este, așadar, vorba de a învăța să discernem modul corect de a folosi bunurile materiale.
La această chemare se adaugă alte două, care se leagă și ele de alte texte din Evanghelia după Luca. Administratorul credincios este cel care dă atenție lucrurilor mici, căci adesea pe acolo vine pierzania. Tocmai în cele mici, în lucrurile neînsemnate, se arată și se dovedește adevăratul interes și iubirea autentică. Textul ne spune, de asemenea, că nu vom putea administra bine bunurile veșnice dacă nu am știut să le administrăm bine pe cele trecătoare. A tinde spre cer nu înseamnă a te dezinteresa de lume. Aceste învățături pot fi sintetizate în această frază: „nu puteți sluji lui Dumnezeu și bogăției” (Lc 16,13); adică, dacă motorul vieții noastre este banul, Dumnezeu rămâne în afară. Numai unul dintre cei doi poli poate fi principiul conducător al întregii vieți.
Ultimele cuvinte ale lui Isus ne avertizează. Îl ascultau niște „iubitori de bani” (Lc 16,14), și El vedea aceasta, chiar dacă la exterior se ascundea. Căci care este valoarea milosteniei unui avar sau a unui lacom? Dumnezeu o judecă. Și aceasta este ceea ce contează cu adevărat. Puțin ne va folosi judecata favorabilă a oamenilor despre noi dacă, în realitate, interiorul nostru o contrazice. Isus ne îndeamnă să ne curățim inima și să ne reînnoim mintea, să ne cercetăm dorințele și intențiile, pentru că din inimă ies faptele bune și cele rele.