Evanghelie (Lc 9, 43b-45)
În timp ce toți se mirau pentru toate câte le făcea, el le-a spus discipolilor săi: „Ascultați cu atenție cuvintele acestea: Fiul Omului va fi dat în mâinile oamenilor”.
Însă ei nu înțelegeau cuvântul acesta, căci era nelămurit pentru ei, ca să nu-l priceapă, și le era frică să-l întrebe despre cuvântul acesta.
Comentariu la Evanghelie
Isus este admirat oriunde merge. Oamenii se înghesuie să-L asculte, să primească un cuvânt de încurajare, o privire plină de tandrețe; îi aduc pe bolnavi pentru a-i vindeca, pe posedați pentru a-i elibera. Faima Lui trece granițele Galileii și Iudeii.
Discipolii, privind la Domnul, se umpleau de mândrie și emoție. Mai mult, ei înșiși au participat la misiunea Lui: au vestit împărăția lui Dumnezeu, vindecând bolnavi pretutindeni.
De aceea, le sunt tulburătoare cuvintele pe care li le adresează: „Fiul Omului va fi dat în mâinile oamenilor”.
Este adevărat că, în zilele precedente, a început să vestească deschis ce se va întâmpla cu El la Ierusalim; cum va fi respins de bătrâni, de marii preoți și de cărturari, va fi executat și va învia a treia zi (Lc 9,22). Dar ei se opun să accepte: nu înțeleg, li se pare întunecat, nu reușesc să prindă sensul. Până la punctul în care le era teamă să-L întrebe.
Luca arată că între Isus și discipoli exista o diferență în înțelegerea spuselor Lui, astfel încât învățăturile lui Isus nu erau pe deplin înțelese.
Ei aveau în minte restaurarea Împărăției lui Israel, să se așeze la dreapta și la stânga Domnului când va fi în slava Sa; le plăcea să discute cine dintre ei va fi cel mai mare.
El începe să Se identifice cu slujitorul lui Dumnezeu suferind, care răbdată și moare. A sluji este adevărata cale de a domni.
Logica lui Dumnezeu este întotdeauna alta decât a noastră, cum a descoperit Dumnezeu însuși prin Isaia: „Gândurile Mele nu sunt gândurile voastre, căile voastre nu sunt căile Mele” (Is 55,8). De aceea, a-L urma pe Domnul cere o convertire profundă, o schimbare a modului de a gândi și de a trăi. Cere să deschidem inima la ascultare pentru a ne lăsa luminați și transformați interior.
Așa cum sublinia Papa Benedict al XVI-lea: „Un punct cheie în care Dumnezeu și omul se deosebesc este mândria: la Dumnezeu nu există mândrie, pentru că El este întreaga plinătate și tinde totul spre a iubi și a dărui viață; în noi, oamenii, însă, mândria este adânc înrădăcinată și cere vigilență și purificare constantă. Noi, cei mici, tânjim să părem mari, să fim primii; în timp ce Dumnezeu, care este cu adevărat mare, nu se teme să Se coboare și să Se facă ultimul” (Angelus, 23-IX-2012).