Evanghelie (Lc 6, 43-49)

Căci nu este nici un pom bun care să facă fructe rele și nici un pom rău care să facă fructe bune, pentru că orice pom se cunoaște după fructele sale: doar nu se culeg smochine din spini și nici struguri din mărăcini. Omul bun scoate binele din tezaurul bun al inimii sale, iar cel rău scoate răul din tezaurul rău al inimii sale. Căci gura lui vorbește din prisosul inimii. 

De ce mă numiți «Doamne, Doamne» și nu faceți ce vă spun? Oricine vine la mine și ascultă cuvintele mele și le îndeplinește vă voi arăta cu cine se aseamănă: este asemenea cu omul care, construind o casă, a săpat adânc și a pus temelia pe stâncă. Venind inundația, șuvoiul s-a năpustit în casa aceea, dar nu a putut să o clatine pentru că fusese construită bine. Însă cine ascultă și nu îndeplinește este asemenea cu omul care construiește o casă pe pământ, fără temelie. Șuvoiul s-a năpustit asupra ei și îndată s-a năruit. Iar prăbușirea ei a fost mare”.

Comentariu la Evanghelie

Capitolul 6 al Evangheliei după Luca, dens și totodată simplu, care trasează calea tuturor celor ce-L urmează pe Cristos, se încheie cu acest ansamblu de învățături.

Cât de frumoase răsună cuvintele lui Isus: „omul bun scoate cele bune din vistieria cea bună a inimii sale”. Și aceasta în ciuda faptului că în viață nu lipsesc suferințele, îndoielile sau catastrofele, precum inundația care devastează ogoare și case. Dar omul bun, cel care are în inima sa cuvintele și viața Domnului, este capabil să iasă biruitor din orice încercare, pentru că Cuvântul Domnului este har care întărește și luminează. Și chiar în mijlocul dificultății sau al suferinței, credința rămâne, crește și aduce rod îmbelșugat: scoate cele bune din inima sa.

Cât de mult ne ajută săpătura adâncă în inima noastră, pentru ca învățăturile lui Cristos să pătrundă până în profunzime! Să le medităm iar și iar în rugăciune, să le învățăm, să cunoaștem sensul lor, să-L rugăm pe Duhul Sfânt să ni le aducă aminte și pe Maria, cea care și-a făcut din viața ei un „fie mie după cuvântul tău”, să ne ajute să luăm și să reluăm hotărârea cea mai importantă a vieții noastre: dorința de a împlini întotdeauna și în toate voința lui Dumnezeu.