Evanghelie (Lc 19,11-28)
În acel timp, le-a mai spus Isus o parabolă pentru că se apropiau de Ierusalim, iar ei credeau că împărăția lui Dumnezeu avea să se arate în curând.
Așadar, le-a spus: „Un om dintr-o familie de nobili a plecat într-o țară îndepărtată ca să primească un regat și apoi să se întoarcă. A chemat zece dintre servitorii săi, le-a dat zece mine și le-a zis: «Investiți-le până când voi veni». Însă cetățenii săi îl urau și au trimis în urma lui o solie să spună: «Nu vrem ca acesta să domnească peste noi». Când s-a întors, după primirea regatului, a poruncit să fie chemați la el servitorii cărora le dăduse banii ca să afle cât a câștigat fiecare. Când a venit primul, a spus: «Stăpâne, mina ta a adus venit alte zece mine». El i-a zis: «Bine, servitor bun! Pentru că ai fost fidel peste puține lucruri, să ai autoritate peste zece cetăți». Apoi a venit al doilea și a spus: «Mina ta, stăpâne, a mai făcut cinci mine». Iar el i-a spus: «Și tu vei fi peste cinci cetăți». A venit un altul și i-a spus: «Stăpâne, iată mina ta pe care am pus-o deoparte într-un ștergar întrucât m-am temut de tine, căci ești un om aspru: iei ce nu ai pus și seceri ce nu ai semănat». El i-a spus: «Din gura ta te judec, servitor rău! Știai că sunt un om aspru; că iau ce nu am pus și secer ce nu am semănat. Atunci, de ce nu ai pus banii mei la bancă? La întoarcere, i-aș fi luat cu dobândă». Și a zis celor care erau de față: «Luați mina de la dânsul și dați-o celui care are zece mine!» Dar ei i-au zis: «Stăpâne, are deja zece mine!». «Vă spun: oricui are i se va da, iar de la cel care nu are se va lua și ceea ce are. Iar pe dușmanii mei, care nu au voit ca eu să domnesc peste ei, aduceți-i aici și ucideți-i în fața mea»”.
După ce a spus acestea, a pornit înainte, urcând spre Ierusalim.
Comentariu la Evanghelie
În Evanghelia de astăzi se pot distinge două teme: pe de o parte, un om care pleacă pentru a primi învestitura regală, întâlnind ura și opoziția poporului său, iar pe de altă parte, slujitorii care primesc fiecare o sumă de bani pentru a negocia.
Ne aflăm în ultimele zile ale anului liturgic, iar Cuvântul lui Dumnezeu revine mereu asupra sfârșitului timpurilor, prezentându-ne parabole despre judecata care ne așteaptă și despre Împărăția pe care Dumnezeu o va instaura.
Parabola celor zece mine ne vorbește despre atitudinea noastră înaintea Regelui divin, care este și Tatăl și Domnul nostru. Privind lumea de astăzi, sfântul Josemaría se întreba: „De ce, atunci, atât de mulți Îl ignoră? De ce mai auzim acel protest crunt: nolumus hunc regnare super nos, – nu vrem ca Acesta să domnească peste noi? Pe pământ sunt milioane de oameni care se înfruntă în acest fel cu Isus Cristos sau, mai bine zis, cu umbra lui Isus Cristos, pentru că pe Cristos nu-L cunosc, nici nu au contemplat frumusețea feței Sale, nici nu știu măreața Lui învățătură” (E Cristos care trece, nr. 179).
Prin conduita vieții noastre creștine și apostolatul la care suntem chemați toți cei botezați, spunem din nou cu putere: „Regnare Christum volumus! – vrem ca Cristos să domnească”. Aceasta se manifestă în modul în care folosim mina ce ni s-a încredințat. Versiunea lui Matei vorbește despre talanți, însă Luca folosește acest termen care indică o sumă de bani echivalentă cu câteva luni de salariu ale unui lucrător din acea vreme.
Slujitorii parabolei primesc stăpânire peste cetățile regatului în funcție de capacitatea lor de a negocia banii primiți. Dar unul dintre ei, de teamă față de stăpân, a păstrat mina într-un ștergar. Când regele descoperă la final gestul acestui slujitor, poruncește să i se ia banii și să fie dați celui care avea deja zece mine. Cu această învățătură surprinzătoare se încheie relatarea Domnului: „Oricui are i se va da”, adică celui care are o inimă generoasă și deschisă spre a face voința lui Dumnezeu i se va oferi prilejul de a face lucruri mari.
Împărăția pe care Dumnezeu o va instaura în lume începe în inima slujitorilor Săi – în inimile noastre – atunci când începem să trăim ca fii care primesc totul din mâna Tatălui lor și astfel aduc rod.