Evanghelie (In 12, 44-50)
Atunci Isus a strigat și a zis: „Cine crede în mine nu în mine crede, ci în acela care m-a trimis și cine mă vede îl vede pe cel care m-a trimis. Eu, lumina, am venit în lume, pentru ca oricine crede în mine să nu rămână în întuneric. Dacă cineva aude cuvintele mele și nu le păzește, eu nu-l judec, pentru că nu am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea. Cine mă respinge și nu primește cuvintele mele își are judecătorul: cuvântul pe care l-am spus, acela îl va judeca în ziua de pe urmă, pentru că nu am vorbit de la mine însumi, ci acela care m-a trimis, Tatăl, mi-a dat poruncă ce să vorbesc și ce să spun. Și știu că porunca lui este viață veșnică. Așadar, ceea ce spun eu, așa spun cum mi le-a spus Tatăl”.
Comentariu la Evanghelie
„Cel care crede în Mine, nu în Mine crede, ci în Acela care M-a trimis; și cel care Mă vede pe Mine, Îl vede pe Cel care M-a trimis”. Aceste cuvinte ale lui Isus sunt o sinteză a multora dintre învățăturile Sale din timpul vieții Sale publice.
Isus arată necesitatea credinței în El pentru a primi viața nouă pe care a venit să ne-o dăruiască. A crede în El înseamnă a crede în Cel care L-a trimis, adică în Tatăl. De multe ori îi mustră pe discipolii Săi pentru lipsa de credință, ca atunci când îi spune lui Petru pe lac: „Om cu puțină credință, de ce te-ai îndoit?” (Mt 14,31). Alteori îi laudă pe cei care vin la El cu credință, precum femeia siro-feniciană căreia îi spune: „O, femeie, mare este credința ta!” (Mt 15,28). Iar alții, când se apropie de El, Îl roagă să le mărească credința, precum apostolii: „I-au spus Domnului: «Sporește-ne credința»” (Lc 17,5).
A crede în Isus înseamnă a crede în Tatăl. Și a trăi în lumina lui Dumnezeu: „Eu sunt lumina care a venit în lume”. A trăi în această lumină înseamnă a trăi departe de întuneric. Înseamnă a trăi cu adevărat sensul existenței și a găsi ceea ce sufletul omenesc caută cu adevărat: o existență întemeiată pe Iubire. Pe Iubirea adevărată, care este Iubirea lui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi. Lumina care ne ajută să găsim această Iubire autentică este Isus.
Isus oferă tuturor această Iubire autentică, pe care fiecare o poate descoperi în adâncul propriei ființe și pe care suntem chemați să o recunoaștem. În această căutare se află sinceritatea vieții noastre, iar după ea vom fi judecați. După cât ne-am deschis Iubirii sau după cât ne-am opus Iubirii care ne caută mereu.
Și, încă o dată, Isus face trimitere la viața veșnică: „Și știu că porunca Lui este viață veșnică”. Această viață veșnică este ceea ce a adus Domnul nostru Isus Cristos prin moartea și învierea Sa și este ceea ce căutăm atunci când ne deschidem Iubirii.
Aceste zile de Paște sunt un timp minunat pentru a privi viața cu perspectiva veșniciei. Să ne desprindem de legăturile trecătoare ale timpului și ale spațiului și să ne gândim la ceea ce ne așteaptă dacă trăim fideli lui Isus Cristos, fideli Iubirii lui Dumnezeu care ni se dăruiește în Isus Cristos. În definitiv, luptând să trăim precum Cristos, care trăiește unit cu voința Tatălui Său. Astfel, prin exemplul Său, ne învață să trăim în armonie cu Tatăl.