Evanghelie (Mc 6,1-6)
Apoi a ieşit de acolo şi a venit în locul lui natal, iar discipolii îl urmau. Fiind sâmbătă, a început să înveţe în sinagogă şi mulţi dintre cei care îl ascultau se mirau, spunând:
„De unde are el toate acestea? Şi ce este această înţelepciune care i s-a dat şi aceste fapte minunate care se fac prin mâinile lui? Nu este oare acesta lemnarul, fiul Mariei, fratele lui Iacob, al lui Ioses, al lui Iuda şi Simon? Şi surorile lui nu sunt oare aici, la noi?”
Şi erau scandalizaţi de el.
Dar Isus le-a zis: „Un profet nu este dispreţuit decât în patria lui, printre rudele sale şi în casa lui”.
Şi nu a putut face acolo nici o minune, decât doar şi-a pus mâinile peste câţiva bolnavi şi i-a vindecat. Şi se mira de necredinţa lor. Apoi, cutreiera satele din jur învăţând.
Comentariu la Evanghelie
Poate părea surprinzător faptul că, prima dată când Isus se întoarce în Nazaret împreună cu ucenicii Săi, nu poate face minuni acolo (cf. Mc 6,5). Fiind Mesia, adevărat Dumnezeu și adevărat Om, ce L-ar fi putut împiedica să facă o minune, dacă aceasta ar fi fost voința Sa?
Problema stă în lipsa de credință a oamenilor. Doar câțiva s-au apropiat de El. Cei mai mulți nu au venit, având propriile motive pentru a-L respinge: Îl cunoșteau ca pe unul dintre ei, dar erau atașați de ideile lor preconcepute și nu acceptau noua Sa autoritate.
„Un profet nu este disprețuit decât în patria lui, printre rudele sale și în casa lui” (Mc 6,4). Isus compară primirea sceptică din orașul Său natal cu acceptarea entuziastă din Cafarnaum. Acolo, oamenii au reacționat la prezența Sa recunoscându-I autoritatea (cf. Mc 1,27) și aducându-I toți bolnavii și posedații pentru a-i vindeca (cf. Mc 1,32-34).
Cum reacționăm noi? Isus vine și în viața noastră, aducând daruri și invitându-ne să-I primim mesajul și să-L urmăm. Ne va găsi Domnul nostru cu un suflet deschis și primitor, sau Îl vom privi cu suspiciune și Îl vom respinge? Isus are ceva măreț pregătit pentru noi: „Dacă ai cunoaște darul lui Dumnezeu” (In 4,10).
Când cineva are credință, i se deschide un nou orizont, dincolo de limitele obișnuite. Oamenii din Nazaret nu au experimentat niciodată acest lucru și nu au putut – sau nu au vrut – să înțeleagă că vina era a lor.