Evanghelia zilei de miercuri: „Cine se scoală de dimineață (pentru a se ruga), departe ajunge”

Comentariu la Evanghelia zilei de miercuri din prima săptămână a timpului de peste an: „Dimineaţa, încă pe întuneric, sculându-se, a ieşit şi s-a dus într-un loc retras şi se ruga”. În viața noastră, mereu agitată, rugăciunea ne poate ajuta să redescoperim motive pentru a ne umple ziua de speranță și bucurie.

Evanghelie (Mc 1,29-39)

Ieșind din sinagogă, a intrat în casa lui Simon și Andrei, împreună cu Iacob și Ioan. Soacra lui Simon zăcea la pat având febră, iar ei i-au vorbit îndată despre ea. El s-a apropiat și, prinzând-o de mână, a ridicat-o. Atunci febra a lăsat-o și ea a început să-i slujească.

Când s-a înserat, după ce a apus soarele, i-au adus la el pe toți bolnavii și posedații de diavol și toată cetatea era adunată la ușă. El a vindecat pe mulți care sufereau de diferite boli și a alungat mulți diavoli. Pe diavoli nu-i lăsa să vorbească pentru că îl cunoșteau.

Dimineața, încă pe întuneric, sculându-se, a ieșit și s-a dus într-un loc retras și se ruga. Simon și cei care erau cu el l-au căutat și, găsindu-l, i-au spus: „Toți te caută”.

El le-a spus: „Să mergem în altă parte, prin cetățile învecinate, ca să predic și acolo, căci pentru aceasta am venit”.

Și a mers prin toată Galileea, predicând în sinagogile lor și alungând diavoli.

Comentariu la Evanghelie

Domnul străbate câmpiile și satele Galileii vestindu-Și mesajul, vindecând și alungând demonii. Este o activitate intensă, deoarece tot mai mulți oameni se apropie pentru a-L cunoaște și pentru a-I prezenta nevoile lor. Apostolii, care Îl însoțesc pe Domnul de puțin timp, nu-și revin din uimire: „Toți Te caută!”.

În mijlocul acestui du-te-vino, Sfântul Marcu ne povestește, ca în treacăt, un amănunt care, privit cu atenție, se dovedește a fi cheia pentru a înțelege de unde Îi veneau Domnului puterile pentru a-Și îndeplini misiunea. Citim: „dis-de-dimineață, fiind încă foarte întuneric, S-a sculat și S-a dus într-un loc pustiu și Se ruga acolo”.

Isus avea vitalitatea de a merge în toate periferiile Galileii pentru că căuta, chiar și cu efort, dialogul cu Tatăl Său. Suntem astfel învățați că sarcina de a vesti Evanghelia și viața de rugăciune sunt indisolubil legate.

În rugăciune descoperim mereu din nou fundamentul autentic al vieții noastre creștine, acolo ne găsim centrul și, în special, acolo reușim să ne îndepărtăm de grabă, de agitație, de superficialitate și de activism.

Sfântul Marcu ne arată astfel două fețe ale aceleiași monede. Pe de o parte, faptul că suntem invitați, asemenea Domnului, la o activitate intensă de evanghelizare, fiind gata să ne sacrificăm pentru binele celor de lângă noi; iar pe de altă parte, că nu trebuie să uităm că puterea noastră este împrumutată și, prin urmare, trebuie să o căutăm în dialogul rugător cu Dumnezeu.