Evanghelia zilei de miercuri: Calea fericirilor

Comentariu la Evanghelia de miercuri din săptămâna a XXIII-a de peste an. «Iar el, ridicându-și ochii spre discipolii săi, a început să spună: “Fericiți cei săraci, pentru că a voastră este Împărăția lui Dumnezeu”». În Fericiri, Isus dorește să primim un stil de viață centrat pe ceea ce este esențial: prezența lui Cristos în fiecare dintre noi. Aceasta este ceea ce ne va face cu adevărat fericiți pe pământ și în cer.

Evanghelie (Lc 6, 20-26)

Ridicându-și ochii spre discipolii săi, a spus: „Fericiți voi, cei săraci, căci a voastră este împărăția lui Dumnezeu.

Fericiți voi, care acum sunteți flămânzi, căci vă veți sătura.

Fericiți voi, care plângeți acum, căci veți râde.

Fericiți veți fi când oamenii vă vor urî, când vă vor alunga, când vă vor insulta și vor șterge numele vostru ca infam din cauza Fiului Omului. Bucurați-vă în ziua aceea și tresăltați de bucurie, căci iată, răsplata voastră va fi mare în cer; pentru că așa au făcut și părinții lor profeților.

Dar, vai vouă, bogaților, pentru că vă primiți mângâierea.

Vai vouă, celor care sunteți sătui acum, căci veți suferi de foame.

Vai vouă, celor care râdeți acum, căci veți boci și veți lăcrima.

Vai vouă, când toți oamenii vă vor lăuda; pentru că așa au făcut părinții lor profeților falși.

Comentariu la Evanghelie

Cunoscutul pasaj al fericirilor, relatat de Sfântul Luca, începe prin a ne spune că Isus „ridicându-Și ochii spre discipolii Săi, a început să le spună”. Domnul care ne privește și ne vorbește ne arată că există o fericire superioară celei pe care poate o aveam în gând. Ne învață că suntem chemați la o fericire mult mai înaltă, mai profundă și mai mare; o fericire care să nu poată fi amenințată de durere, neplăcere și suferință.

Cu siguranță, aceste cuvinte ale Domnului pot fi derutante, dar, în același timp, ne luminează mult asupra a ceea ce înseamnă să fii ucenic al lui Cristos. Papa Francisc ne spune că fericirile sunt „cartea de identitate a creștinului”[1].

Ele reprezintă calea de a-L urma pe Cristos, de a ne identifica cu El prin iubire. În urmarea noastră a Domnului în mijlocul lumii, în munca obișnuită, vom trăi această întâlnire cu Domnul în sărăcie și foame, în plâns și persecuție.

Sărăcia și foamea de a nu avea mijloace materiale sau muncă; durerea și plânsul în fața evenimentelor care frâng inima; sau neînțelegerea și chiar persecuția pentru a-L urma pe Domnul. Sunt realități care sunt prezente în viața cotidiană a tuturor creștinilor.

Trebuie să ne amintim, așa cum face Domnul în această evanghelie, că ultimul cuvânt este întotdeauna divin, nu omenesc. Săracii și flămânzii vor fi săturați; cei ce plâng vor fi mângâiați; cei persecutați vor avea o răsplată mare în cer.

[1] Papa Francisc, Sf. Liturghia de dimineață la Capela Domus Sanctae Marthae, luni 9 iunie 2014. L´Osservatore Romano, vineri, 13 iunie 2014.