Evangelio (Lc 7, 31-35)

Așadar, cu cine îi voi compara pe oamenii acestei generații? Cu cine se aseamănă? 

Ei sunt asemenea copiilor care stau în piață și strigă unii către alții: «V-am cântat din flaut și n-ați dansat; v-am cântat de jale și n-ați plâns». 

Căci a venit Ioan Botezătorul, care nu mânca pâine și nu bea vin, iar voi spuneți: «Are diavol». A venit Fiul Omului, care mânca și bea, iar voi spuneți: «Iată un mâncăcios și un băutor, prieten cu vameșii și păcătoșii!». 

Dar Înțelepciunii i s-a dat dreptate de către toți fiii ei.

Comentariu la Evanghelie

Contemplând viața contemporanilor Săi, Isus o compară cu niște copii așezați în piață care au rămas indiferenți față de cei care au încercat să-i distreze: „V-am cântat din flaut și n-ați dansat; v-am cântat de jale și n-ați plâns”.

În ciuda faptului că au văzut minuni, au auzit cuvântul Său și chiar au fost atrași de persoana Sa, nimic nu i-a mișcat. În fond, ei rămân în propriile lor idei, nu sunt capabili să recunoască chemările lui Dumnezeu prin oameni și evenimente. „A venit Ioan Botezătorul, care nu mânca pâine și nu bea vin, iar voi spuneți: «Are diavol». A venit Fiul Omului, care mânca și bea, iar voi spuneți: «Iată un mâncăcios și un băutor...!»”.

De atâtea ori Isus ne-ar putea spune același lucru spus și generației Sale: „v-am cântat din flaut și n-ați dansat; v-am cântat de jale și n-ați plâns”.

Isus cere să avem o inimă sensibilă și recunoscătoare: „Înțelepciunii i s-a dat dreptate de către toți fiii ei”. O inimă care să fie capabilă să realizeze toate darurile pe care ni le dă Tatăl nostru Dumnezeu. În același timp, Isus ne cere să arătăm lumii, prin bucuria noastră, prin recunoștința noastră, prin zâmbetul nostru, minunăția pe care o reprezintă a crede într-un Dumnezeu care ne iubește nebunește și care a făcut atât de multe pentru noi.

Ce putem face pentru a fi recunoscători? Unul dintre lucrurile pe care le putem face este să ne amintim. Pe măsură ce anii trec, devenim din ce în ce mai conștienți de toate persoanele care ne-au ajutat în viață. În primul rând părinții noștri, prietenii, preoții, profesorii și o lungă listă de alții.

De asemenea, ne ajută să avem același comportament și față de Dumnezeu. Să facem memorie, să ne amintim toate lucrurile bune pe care le primim de la El. Există un punct din Forja care rezumă foarte bine această atitudine:

„Ce datorie ai tu la Dumnezeu, Tatăl tău! El ți-a dăruit viața, inteligența, voința… El ți-a dat harul: Duhul Sfânt; pe Isus în ostie; filiația divină; pe Preasfânta Fecioară, Mama lui Dumnezeu și Mama noastră; El ți-a dat posibilitatea de a lua parte la Sfânta Liturghie și îți acordă iertarea păcatelor. Iertarea Sa, și de atâtea ori! Ți-a dat daruri nenumărate, unele extraordinare…

— Spune-mi, copilul meu: cum i-ai răspuns tu?, cum ii răspunzi?” (Sfântul Josemaría, Forja, nr. 11)