Evanghelie (Lc 17,7-10)

„Cine dintre voi, având un servitor la arat sau la păstorit, când acesta se întoarce de la câmp îi va spune: «Vino îndată și așează-te la masă!» Nu-i va spune mai degrabă: «Pregătește-mi ceva pentru cină, încinge-te ca să-mi slujești până când voi mânca și voi bea eu, după aceea vei mânca și vei bea și tu»? Oare trebuie să-i mulțumească servitorului că a făcut cele poruncite? Tot așa și voi, când faceți toate cele care vă sunt poruncite, spuneți: «suntem servitori nefolositori, am făcut ceea ce eram datori să facem»”.

Comentariu la Evanghelie

În Evanghelia de astăzi, Domnul ne arată un drum mai profund al cunoașterii de sine: acela de a înțelege că suntem făcuți pentru a sluji. Chemarea universală la sfințenie constă în a ne identifica cu Cristos și nu trebuie să uităm că „Fiul Omului nu a venit ca să fie slujit, ci ca să slujească”[1].

Dacă suntem conștienți că existăm pentru a sluji, la sfârșitul zilei, când vom vedea că am ajutat și am fost disponibili față de nevoile celorlalți, vom putea spune, așa cum ne învață Isus: „Suntem niște slugi netrebnice; n-am făcut decât ceea ce eram datori să facem”.

A fi creștin înseamnă a învăța de la Domnul, a căuta să-I urmăm exemplul, iar El ne învață mai întâi prin slujire. După ce le spală picioarele celor doisprezece, le spune: „V-am dat exemplu, ca și voi să faceți așa cum am făcut Eu cu voi (...). Dacă înțelegeți acestea și le împliniți, veți fi fericiți”[2].

Exemplul lui Isus ne poate lumina ca să înțelegem viața ca pe o slujire: trăiesc pentru a iubi, iar a iubi înseamnă a sluji. Îl putem imita pe Domnul și putem sluji în mii de detalii concrete care fac viața plăcută celor cu care trăim sau lucrăm: de la împlinirea atentă și riguroasă a muncii noastre profesionale până la rugăciunea pentru persoanele care au nevoie de ea. Dacă înțelegem viața în acest fel, vom fi fericiți — cu o fericire nouă, care ne umple inima.

[1] Mt 20,28

[2] In 13,15.17