Evanghelie (Mc 8,14-21)
În acel timp:
Discipolii uitaseră să ia pâine și nu aveau cu ei în barcă decât o pâine.
El i-a avertizat: „Fiți atenți și păziți-vă de aluatul fariseilor și de aluatul lui Irod”.
Iar ei discutau între ei că nu au pâine.
El, cunoscând aceasta, le-a spus: „De ce discutați că nu aveți pâine? încă nu pricepeți și nu înțelegeți? Aveți inima împietrită? Aveți ochi și nu vedeți; aveți urechi și nu auziți? Și nu vă aduceți aminte? Când am frânt cinci pâini pentru cinci mii, câte coșuri pline cu bucăți ați adunat?”
I-au spus: „Douăsprezece”.
„Și cele șapte [pâini] pentru cei patru mii, câte coșuri pline cu bucăți ați adunat?”
Ei i-au spus: „Șapte”.
Iar el le-a zis: „încă nu înțelegeți?”
Comentariu la Evanghelie
Astăzi Îl vedem pe Isus încă marcat de întâlnirea tensionată cu cei care, fără credință și din dorința de a-L ispiti, I-au cerut un semn. De aceea, acum, folosindu-se de imaginea drojdiei, își avertizează ucenicii asupra unui pericol grav: acela de a lăsa ca aceeași atitudine să le pătrundă în inimă. Drojdia are puterea de a fermenta întreaga frământătură. Este indispensabilă în anumite alimente și, odată ce și-a făcut efectul, am putea spune că nu mai există cale de întoarcere. Tocmai din acest motiv, ca imagine, poate avea o semnificație atât pozitivă, cât și negativă. În parabola despre drojdia pe care femeia o pune în trei măsuri de făină, Isus vrea să exprime forța transformatoare a Împărăției pe care El o aduce (cf. Mt 13,33). Dar aici, simbolizează lipsa credinței, orbirea inimii, ipocrizia.
Avertismentul lui Isus are un temei, deoarece ucenicii Săi par a fi pe o cu totul altă lungime de undă, preocupați de faptul că au uitat să ia merinde pentru traversarea Mării Galileii. Atât de multă pâine rămăsese după minunea înmulțirii pâinilor! Și totuși, acum se tem că vor rămâne flămânzi. Sunt atât de preocupați, încât se comportă de parcă Isus nici nu ar fi cu ei. Au ochi să-L vadă, dar nu-L văd; au urechi să-L audă, dar nu-L aud (cf. Ier 5,21).
Adevărata și cea mai periculoasă uitare a lor nu este lipsa pâinii, ci uitarea faptelor lui Dumnezeu în viața lor. „Nu vă amintiți...?”, îi mustră Isus cu blândețe părintească. Ei trebuie să înțeleagă că, atâta timp cât Isus este alături de ei, nu au de ce să se teamă. Nu există motiv de îngrijorare atunci când El este prezent în viața lor. Totuși, le lipsește încă acea privire supranaturală: nu au primit încă pe deplin Duhul Sfânt. Este reconfortant să vedem răbdarea lui Isus față de ucenicii Săi. Nu i-a ales pentru calitățile lor excepționale sau pentru că ar fi fost oameni ireproșabili. Dar au simplitatea de a-L asculta, chiar și atunci când le adresează o mustrare severă. De aceea, El va continua să aibă încredere în ei pentru misiunea de a duce peste tot drojdia bună a Împărăției lui Dumnezeu.