Evanghelia zilei de marți: Știu cine ești: sfântul lui Dumnezeu!

Comentariul zilei de marți din a 22-a săptămână a timpului de peste an: „Ce fel de învățătură este aceasta? El le poruncește duhurilor necurate cu autoritate și putere și ele se îndepărtează!”. Credința în Isus aduce roade de bucurie și speranță în viața noastră și ne conduce să slujim pe ceilalți plini de umilință.

Evanghelie (Lc 4, 31-37)

A coborât la Cafarnaum – o cetate din Galileea – și îi învăța în zilele de sâmbătă, iar ei erau uimiți de învățătura lui deoarece cuvântul lui avea autoritate.

Era în sinagogă un om care avea duh de diavol necurat și striga în gura mare: „Ei! Ce ai cu noi, Isuse din Nazaret? Ai venit să ne distrugi? Știu cine ești: sfântul lui Dumnezeu”.

Însă Isus i-a poruncit spunându-i: „Taci și ieși din el!”

Atunci diavolul l-a trântit jos, în mijloc, și a ieșit din el fără ca să-i facă vreun rău.

I-a cuprins teama pe toți și spuneau unii către alții: „Ce fel de învățătură este aceasta? El le poruncește duhurilor necurate cu autoritate și putere și ele se îndepărtează!” Și vestea despre el s-a răspândit în tot ținutul dimprejur.

Comentariu la Evanghelie

Isus învață în sinagoga din Cafarnaum, un sat scăldat de apele lacului Genezaret. Oamenii rămân uimiți de învățătura Lui, pentru că nu rostește cuvinte goale, ci le confirmă prin puterea Sa.

Un om posedat de un duh necurat. Din gura lui se aude o mare strigare: „Ei! Ce ai cu noi, Isuse din Nazaret? Ai venit să ne distrugi? Ştiu cine eşti: sfântul lui Dumnezeu”.

Isus nu răspunde întrebărilor demonului. Nu dialoghează cu el. Cu autoritate deplină, îi poruncește să tacă și să iasă din omul acela. Și demonul ascultă și iese fără a face vreun rău.

Existența lui Satana și a îngerilor săi este un adevăr revelat de Dumnezeu și învățat de Biserică. Ei caută să ne piardă, dar nu trebuie să ne temem de nimic, pentru că autoritatea aparține lui Isus, Dumnezeul nostru, care și-a dat viața pentru noi, ca să ne răscumpere de sub puterea diavolului, a păcatului și a morții.

Dumnezeu ne pune autoritatea Sa la dispoziție, pentru că ne iubește. „Adesea, pentru om – afirmă Benedict al XVI-lea – autoritatea înseamnă posesie, putere, dominație, succes. Pentru Dumnezeu însă, autoritatea înseamnă slujire, umilință, iubire”^[1].

Dacă Dumnezeu folosește autoritatea Sa pentru a sluji pe copiii Săi, ce avem noi de ce să ne temem?

În fața vindecării unui posedat, oamenii se întreabă uimiți: „Ce cuvânt este acesta, care, cu putere și autoritate, poruncește spiritelor necurate și ele ies?”. Cine este cel care rostește un asemenea cuvânt? Cine este acest om care scoate un demon? Și vestesc faima lui Cristos în toate locurile regiunii.

Minunile lui Isus ne ajută să credem că El este Mesia, Fiul lui Dumnezeu, și să-i încredințăm viața noastră. Dar ne ajută doar dacă avem o inimă bine dispusă prin umilință; totodată ne ajută dacă avem bunăvoința de a căuta adevărul și de a dori binele.

Unii au o credință slabă, fără consecințe practice în viața lor. Noi vrem să avem o credință vie, care să umple de bucurie și speranță viața noastră pe pământ, care să se întrupe dăruindu-se celorlalți, pentru a construi o lume mai dreaptă, mai umană, mai creștină; care să ne împingă să răspândim prin viața și mărturia noastră bunul miros al lui Cristos în toate locurile, în întreaga lume.

^[1] Benedict al XVI-lea, Angelus, 29-I-12.