Evanghelie (Mc 1,21-28)
Au venit la Cafarnaum. Și îndată, în zi de sâmbătă, a intrat în sinagogă și a început să-i învețe. Și erau uluiți de învățătura lui, pentru că el îi învăța ca unul care are autoritate și nu în felul cărturarilor.
În sinagoga lor era un om cu duh necurat care a strigat: „Ce ai cu noi, Isuse din Nazaret? Ai venit să ne distrugi? Știu cine ești: Sfântul lui Dumnezeu”.
Dar Isus i-a poruncit, spunându-i: „Taci și ieși din el!”
Iar duhul necurat, scuturându-l și strigând cu glas puternic, a ieșit din el.
Atunci toți au fost cuprinși de teamă încât se întrebau între ei: „Ce-i asta? O învățătură nouă dată cu autoritate! El poruncește până și duhurilor necurate și ele i se supun”. Și îndată i s-a dus faima pretutindeni în toată împrejurimea Galileii”.
Comentariu la Evanghelie
Isus se află la Cafarnaum, predicând și săvârșind minuni. Vedem aici că mesajul pe care a venit să-l aducă se manifestă cu o forță surprinzătoare, atât de mare încât Domnul devine repede o personalitate cunoscută, lăsându-i uimiți pe cei care Îl văd și Îl aud.
Cu această ocazie, Îi aduc un îndrăcit care, recunoscând imediat că Isus este Sfântul lui Dumnezeu, primește drept răspuns din partea Domnului câteva cuvinte categorice: „Taci și ieși din el”. De-a lungul Evangheliei după sfântul Marcu vom întâlni din nou faptul că Isus dorește să se păstreze „secretul” cu privire la adevărata Sa identitate (cf. Mc 1,25.34.44; 3,12; 5,43; 7,24.36; 8,26.30; 9,9).
Care era intenția lui Isus atunci când impunea această tăcere? Putem înțelege dacă ținem seama că diavolul, încă de la început, încearcă să-L abată pe Isus spre logica omenească a obținerii succesului prin forță și spectacol, în timp ce Domnul știe că suferința și umilința crucii fac parte în mod esențial din misiunea Sa.
Isus nu se lasă învins de ispita drumului ușor. Știe că, pentru a-l învinge pe diavol, este necesar să nu se lase distras de „florile” drumului și să meargă direct în întâmpinarea întunericului suferinței și al morții, pentru a ne arăta că, și în aceste împrejurări potrivnice, lumina lui Dumnezeu rămâne prezentă și nu ne părăsește.
Și astăzi diavolul acționează în același fel și încearcă prin toate mijloacele să ne distragă de la vocația la care Domnul ne-a chemat. Încă o dată, Isus ne învață că nu trebuie să dialogăm cu ispita, ci să rupem cu ea printr-un hotărât „taci!” atunci când este necesar.