Evanghelia zilei de marți: Puterea răbdării

Comentariu la Evanghelia de marți din săptămâna a 26-a din Timpul de peste an. „Doamne, vrei să cerem ca focul să coboare din cer și să-i nimicească? Dar, întorcându-se, el i-a mustrat”. Prin acest gest simplu, Isus Cristos ne arată că ne mântuiește cu răbdarea Sa. Iubirea plină de răbdare și înțelegere aduce întotdeauna rod, chiar dacă pe termen lung.

Evanghelie (Lc 9,51-56)

Când s-au împlinit zilele înălțării sale, s-a îndreptat cu hotărâre spre Ierusalim și a trimis soli înaintea sa. Și, mergând, au intrat într-un sat al samaritenilor ca să pregătească pentru el. Însă nu l-au primit pentru că se îndrepta spre Ierusalim.

Văzând aceasta, discipolii Iacob și Ioan i-au spus: „Doamne, vrei să cerem ca focul să coboare din cer și să-i nimicească?”.

Dar, întorcându-se, el i-a mustrat. Și au mers într-un alt sat.

Comentariu la Evanghelie

Scurtul episod pe care ni-l relatează sfântul Luca în Evanghelia de astăzi ne ajută să medităm la măreția răbdării.

Începe o nouă etapă în misiunea Învățătorului: «Și când s-a împlinit timpul înălțării Sale, și-a întărit hotărârea de a merge la Ierusalim» (v. 51). Domnul este decis să meargă spre cetatea sfântă, unde își va da viața pentru noi. Voința Lui este fermă, dar întâlnește repede un obstacol: oamenii satului prin care trebuia să treacă nu voiau să-L primească.

Iacob și Ioan nu tolerează lipsa de ospitalitate a samaritenilor și cer o pedeapsă exemplară: să ardă satul! Reacția apostolilor poate părea complet disproporționată. Totuși, Vechiul Testament consemnează unele episoade de pedepse extrem de aspre asupra unor popoare întregi, iar chiar și în Psalmi se pot găsi cereri atât de dure împotriva vrăjmașilor, precum: «Să cadă peste ei cărbuni aprinși, să-i arunce în adânc, și să nu se mai ridice!» (Psalmul 140,11). Poate că Iacob și Ioan credeau că acele pedepse exemplare de altădată trebuiau să se repete și acum.

Dar Isus îi mustră. Ne arată deja, prin acest gest simplu, care va fi atitudinea Sa față de cei care Îl vor respinge în momentul Pătimirii. Răspunsul Lui este răbdarea. Isus ne-a mântuit prin răbdarea Sa. Papa Benedict al XVI-lea comenta la începutul pontificatului său: «Dumnezeul, care S-a făcut miel, ne spune că lumea este mântuită prin Cel răstignit și nu prin răstignitori. Lumea este răscumpărată prin răbdarea lui Dumnezeu și este distrusă prin nerăbdarea oamenilor»^[1].

Evanghelia ne spune că Isus își continuă drumul pe o altă cale. Isus este dispus să Se plece, dar nu Se oprește din misiunea Sa. Răbdarea și înțelegerea nu sunt aliați ai pasivității; dimpotrivă, aceste virtuți ne permit să găsim soluțiile cele mai eficiente, care, de obicei, nu sunt pripite sau violente. Iubirea răbdătoare aduce mereu rod, chiar dacă pe termen lung.

[1] Benedict al XVI-lea, Omilie la începutul pontificatului, 24 aprilie 2005.