Evanghelie (Mc 10,28-31)
Petru a început să-i spună: „Iată, noi am lăsat toate și te-am urmat”.
Isus i-a zis: „Adevăr vă spun că nu este nimeni care a părăsit casă, sau frați, sau surori, sau mamă, sau tată, sau copii, sau ogoare pentru mine și pentru evanghelie și să nu primească însutit acum, în timpul acesta, case, frați, surori, mame, copii și ogoare, dar și persecuții, iar în veacul care va veni, viața veșnică. Și mulți dintre primii vor fi ultimii, iar ultimii vor fi primii”.
Comentariu la Evanghelie
Evanghelia de astăzi începe cu cuvintele lui Petru adresate lui Isus: „Iată, noi am lăsat toate și Te-am urmat”. Petru spune acest lucru deoarece, cu doar câteva momente înainte, Domnul îi avertizase despre cât de greu este să intri în Împărăția lui Dumnezeu (cf. v. 24), mai ales pentru cei care nu sunt dispuși să renunțe la bunurile lor pentru a-L urma.
De ceva vreme, Petru și ceilalți ucenici Îl urmau pe Domnul în călătoriile Sale și trăiseră pe propria piele atât bucuriile, cât și sacrificiile acestui drum. Auzind cuvintele exigente ale lui Isus, viitorul păstor al Bisericii s-a umplut de îndoieli și poate chiar de teamă. Spre deosebire de tânărul bogat, el și ceilalți discipoli renunțaseră la tot pentru a-L urma pe Învățător.
În fața acestei frământări, Isus îl liniștește și îi amintește că, deși drumul ucenicului presupune purtarea zilnică a crucii, în realitate nu este vorba despre o simplă renunțare, ci despre lepădarea de tot ceea ce nu este în armonie cu noua familie din care acum face parte – o familie mult mai mare, cu frați, surori, mame și copii nenumărați (v. 30).
Isus îl invită pe Petru să vadă că drumul ales este pe deplin pozitiv și că sacrificiile cerute pe parcursul vieții nu sunt nici arbitrare, nici lipsite de sens. Ele nu urmăresc doar o simplă negare a sinelui, ci au rolul de a ne pregăti pentru a deveni membri vrednici ai familiei divine.
Astăzi ni se reamintește că toți suntem chemați la această comuniune a iubirii. Așadar, atunci când ni se pare că renunțările din viața creștină cântăresc mai mult decât bucuriile, să ne amintim de promisiunile Domnului și să-I cerem să ne ajute să înțelegem că „însutirea” se trăiește atunci când împărtășim cu bucurie viața cu cei din jur, știind că suntem parte din această mare familie: familia lui Dumnezeu.