Evanghelie (Mt 5,43-48)

„Ați auzit că s-a spus: Să-l iubești pe aproapele tău și să-l urăști pe dușmanul tău. Eu însă vă spun: iubiți-i pe dușmanii voștri și rugați-vă pentru cei care vă persecută, ca să fiți fiii Tatălui vostru cel din ceruri, care face să răsară soarele său peste cei răi și peste cei buni și să plouă peste cei drepți și peste cei nedrepți. Căci, dacă îi iubiți pe cei care vă iubesc, ce răsplată aveți? Oare nu fac același lucru și vameșii? Și dacă îi salutați numai pe frații voștri, ce lucru neobișnuit faceți? Oare nu fac același lucru și păgânii? Așadar, fiți desăvârșiți precum Tatăl vostru ceresc este desăvârșit”.

Comentariu la Evanghelie

Cât de vast este orizontul moral pe care ni-l propune Domnul în Evanghelia de astăzi! «Fiți, așadar, desăvârșiți, precum Tatăl vostru ceresc este desăvârșit» (v. 48). Pentru a înțelege bine această chemare, trebuie să o citim în lumina vieții noi pe care ne-o aduce Isus. Este vorba despre o viață în har, în care Tatăl ne dăruiește forțele spirituale necesare pentru a aspira la desăvârșire.

Acea desăvârșire la care ne cheamă Isus nu este una perfecționistă: nu înseamnă ca toate acțiunile noastre exterioare să fie impecabile și fără limite, ci ca faptele noastre să fie pătrunse de iubirea lui Dumnezeu, în ciuda defectelor noastre. Important este să ne perfecționăm în caritate. Să-L lăsăm pe Domnul să ne schimbe modul de a vedea și de a simți, pentru ca inima noastră să devină tot mai asemănătoare cu a Lui. Iar astfel, treptat, această transformare se va reflecta și în faptele noastre.

Tocmai această Evanghelie ne propune o manifestare clară a carității: să trăim în comuniune cu toți, fără să împărțim lumea în „prieteni” și „dușmani”. Se întâmplă uneori să dăm peste oameni care ni se opun și să nu înțelegem de ce. Isus ne invită să nu ne descurajăm și să continuăm să-i tratăm cu bunătate. Tatăl îi consideră în continuare copiii Săi, le dă soarele și ploaia, îi îngrijește, așteptând momentul convertirii lor. Iar poate că răbdarea noastră poate fi instrumentul prin care vor schimba viața.

Multe neînțelegeri se rezolvă prin gesturi de iubire. Când cineva și-a pierdut încrederea, poate că explicațiile nu sunt bine primite. Este momentul să acționăm concret, să cucerim inima celuilalt prin detalii zilnice de afecțiune. Sfântul Josemaría spunea că ceilalți își pot schimba părerea despre noi „atunci când îşi vor da seama că le iubeşti «cu adevărat». Depinde numai de tine” (Sf. Josemaría, Brazdă, nr. 734). Cu ajutorul lui Dumnezeu, să căutăm acele gesturi care îi fac pe ceilalți să se simtă iubiți.