Evanghelie (In 6, 30-35)

Ei i-au spus: „Ce semn faci tu ca să vedem și să credem în tine? Ce înfăptuiești? Părinții noștri au mâncat mană în pustiu, după cum este scris: Le-a dat să mănânce pâine din cer”. 

Atunci Isus le-a zis: „Adevăr, adevăr vă spun: nu Moise v-a dat pâinea din cer, ci Tatăl meu vă dă pâinea din cer, cea adevărată. Căci pâinea lui Dumnezeu este aceea care se coboară din cer și dă viață lumii”. 

Ei i-au zis: „Doamne, dă-ne totdeauna pâinea aceasta!” 

Isus le-a spus: „Eu sunt pâinea vieții. Celui care vine la mine nu-i va mai fi foame și celui care crede în mine nu-i va mai fi sete niciodată.

Comentariu la Evanghelie

În Evanghelia Sfintei Liturghii de astăzi, Isus Se prezintă ca pâinea care dă viață lumii. Citind acest pasaj în timpul pascal, ne putem aminti că Cristos este viu și că în El se află izvorul vieții. Tot ceea ce este măreț și frumos în lumea noastră, tot ceea ce ne umple de energie și ne face să simțim că merită să trăim, este într-un fel legat de Isus. Sfântul Ioan spune: «Toate au fost făcute prin El și fără El nu s-a făcut nimic din ceea ce s-a făcut. În El era viața, și viața era lumina oamenilor» (Ioan 1, 3-4).

În Isus avem totul. De aceea, putem spune împreună cu personajele din Evanghelie: «Doamne, dă-ne întotdeauna din această pâine». Când simțim în inimă un gol sau când ne lipsesc puterile pentru a face față muncii de zi cu zi... ce remediu minunat avem în participarea la Euharistie! Acolo reaprindem pasiunea pentru viață și pentru a duce lumii bucuria de a ști că suntem iubiți de Dumnezeu.

Sfânta Liturghie este momentul în care ne lăsăm reînnoiți de Domnul. Sfântul Josemaría mărturisea din propria sa experiență: „când mă rog la picioarele altarului către Dumnezeul care umple de bucurie tinerețea mea, mă simt foarte tânăr și știu că nu mă voi considera niciodată bătrân; pentru că, dacă rămân fidel Dumnezeului meu, Iubirea mă va însufleți mereu: se va reînnoi, ca a vulturului, tinerețea mea” (Prietenii lui Dumnezeu, nr. 31).

Dorim, de asemenea, ca această vitalitate pe care ne-o dă Domnul să nu rămână închisă în noi, ci să se reverse în activitățile noastre zilnice și asupra celor pe care îi întâlnim în timpul zilei. Ne va fi de folos, în acest sens, să punem pe altar tot ceea ce avem în mâini: proiecte, vise, preocupări. Domnul le va primi și le va face ale Sale. Nu vor mai fi lucruri pur omenești, ci se vor transforma, prin lucrarea harului, într-o hrană care dă viață lumii.