Evanghelie (Mt 19, 23-30)
Atunci Isus le-a spus discipolilor săi: „Adevăr vă spun: greu va intra un bogat în împărăția cerurilor. Din nou vă spun: mai ușor este ca o cămilă să treacă prin urechea acului decât ca un bogat să intre în împărăția lui Dumnezeu”.
Când au auzit discipolii, au rămas foarte nedumeriți și spuneau: „Atunci, cine se poate mântui?”
Privindu-i, Isus le-a spus: „Pentru oameni acest lucru este imposibil, dar pentru Dumnezeu toate sunt posibile”.
Atunci Petru a luat cuvântul și a zis: „Iată, noi am lăsat toate și te-am urmat, deci care va fi partea noastră?”
Dar Isus le-a zis: „Adevăr vă spun că voi care m-ați urmat, la reînnoirea tuturor lucrurilor, când Fiul Omului va sta pe tronul măririi sale, veți sta și voi pe douăsprezece tronuri ca să judecați cele douăsprezece triburi ale lui Israel. Și oricine va fi părăsit case, sau frați, sau surori, sau tată, sau mamă, sau soție, sau copii, sau ogoare pentru numele meu, va primi însutit și va moșteni viața veșnică. Și mulți dintre primii vor fi ultimii, iar ultimii [vor fi] primii”.
Comentariu la Evanghelie
Isus profită de întâlnirea cu tânărul bogat pentru a-i învăța pe apostolii Săi necesitatea de a avea o inimă detașată. „Adevărat vă spun: cu greu va intra un bogat în Împărăția Cerurilor. Mai mult, vă spun că este mai ușor ca o cămilă să treacă prin urechile acului, decât ca un bogat să intre în Împărăția lui Dumnezeu”.
Bogatul este cel care este atât de atașat de averea sa, încât nu este capabil să vadă dincolo de ea. Care are inima atât de ocupată de griji pământești, încât nu mai încape nimic altceva. Într-o astfel de inimă, Dumnezeu nu poate intra, pur și simplu pentru că este deja plină.
Isus nu se referă doar la bogățiile materiale, ci și la tot ceea ce umple inima cu sine însuși: mândria, vanitatea, aroganța, egoismul, individualismul etc. Este mai greu să-ți păstrezi inima detașată de tine însuți decât de lucrurile materiale.
Apostolii, care ascultă, își dau seama de dificultatea acestei provocări: „Atunci cine poate fi mântuit?”. Este ca și cum L-ar întreba: cine își poate umple inima cu Dumnezeu? El le răspunde: „Omului acest lucru îi este imposibil, dar pentru Dumnezeu toate sunt cu putință”.
Ținta este înaltă, dar harul este și mai puternic. Dumnezeu este exigent, dar, în același timp, face ca dorințele Sale să devină realitate în viața oamenilor care Îl lasă pe Domnul să intre în inimile lor.
Petru vrea să știe ce îi va reveni pentru generozitatea sa de a-L urma pe Domnul.
Isus îi răspunde cu simplitate: „Oricine a lăsat casa, frați sau surori, tată sau mamă, sau copii sau ogoare, pentru numele Meu, va primi de o sută de ori și va moșteni viața veșnică”. Dumnezeu nu se lasă întrecut în generozitate. Tot ceea ce facem pentru El ne este răsplătit din belșug, în această viață și în veșnicie. Uneori, gândul la răsplata care ne așteaptă, dacă suntem credincioși, ne încurajează să luptăm împotriva dificultăților întâlnite pe drum.