Evanghelia zilei de luni: Semn pentru aceasă generație

Comentariul Evangheliei de luni din a 6-a săptămână din Timpul de peste an: „De ce caută generația aceasta un semn?”. Mărturia vieții noastre creștine obișnuite poate fi cel mai puternic semn pentru această generație.

Evanghelie (Mc 8,11-13)

În acel timp:

Au venit fariseii și au început să discute cu el, cerându-i un semn din cer ca să-l ispitească.

Suspinând în duhul său, a spus: „De ce caută generația aceasta un semn? Adevăr vă spun, nici un semn nu va fi dat generației acesteia”.

Și, lăsându-i, s-a urcat din nou în barcă și a plecat spre celălalt țărm.

Comentariu

Sâmbăta trecută ne-am bucurat contemplându-L pe Isus plin de milă față de mulțimea înfometată. Cu doar câteva pâini, El îi hrănește pe toți până când se satură: un semn minunat din cer. Dar astăzi ne simțim tulburați: după această mare minune, fariseii Îl provoacă pe Isus și Îi cer încă un miracol. Iar Isus tresare: este posibilă o asemenea împietrire a inimii? De ce cer un semn? Răspunsul Său este un refuz categoric. Nu li se va da niciun semn.

Ceva similar se întâmplă și în domeniul transmisiunilor audio: uneori, un receptor indică „fără semnal” din cauza unei defecțiuni în conexiunea cu emițătorul. Aici, la fel, nu există nicio legătură între Isus și cei care Îl caută cu intenții rele: nu pentru a-I asculta cuvântul, ci pentru a-L contrazice. Și cum nu reușesc să Îl înfrângă prin argumente, Îi cer să își dovedească adevărul printr-un semn din cer. Cred în miracole, dar nu în cuvântul Celui care le săvârșește. În esență, nu cred în Isus. Mai mult, Îl resping. Prin atitudinea lor, Îi întorc spatele, iar Isus nu poate face altceva decât să Îi lase și El în urmă, reluându-Și călătoria pe mare. Nu este prima dată când Îl vedem „întristatde împietrirea inimilor lor” (Marc 3,5).

Ce semn ar putea fi de folos unor inimi împietrite? Niciunul. Mai degrabă, lipsa unui semn este însăși lecția. Cu siguranță, a fost dureros pentru Isus să fie nevoit să îi lase fără să le poată arăta mila Sa. Poate că aceasta era singura cale de ieșire pentru ei, singura posibilitate de convertire. Așa cum ne învață Sfântul Josemaría, „Isus nu se arată niciodată distant sau arogant, deși în anii Săi de predicare Îl vedem uneori mâhnit, pentru că răutatea umană Îl doare. Dar, dacă privim mai atent, vom descoperi că mânia și indignarea Sa izvorăsc din iubire: ele sunt încă o chemare de a ne smulge din infidelitate și păcat” ^[1].

^[1] Sfântul Josemaría, E Cristos care trece, nr. 162, omilia „Inima lui Cristos, pacea creștinilor”.