Evanghelie (Mt 9, 18-26)
În timp ce le spunea acestea, a venit un înalt funcționar, s-a prosternat înaintea lui și i-a spus: „Fiica mea a murit de curând, dar vino, pune-ți mâna peste ea și va trăi”.
Isus s-a ridicat și a mers după el împreună cu discipolii săi.
Și iată că o femeie care de doisprezece ani avea hemoragie, apropiindu-se din spate, i-a atins ciucurii mantiei, căci își spunea: „De mă voi atinge fie și numai de mantia lui, voi fi vindecată”.
Întorcându-se și văzând-o, Isus i-a zis: „Încrede-te, fiică, credința ta te-a mântuit!”
Iar femeia a fost vindecată din ceasul acela.
Ajungând Isus la casa înaltului funcționar și văzând cântăreții din fluier și mulțimea zgomotoasă, a spus: „Dați-vă la o parte! Copila n-a murit, ci doarme”.
Dar ei îl luau în râs. Când mulțimea a fost scoasă afară, el a intrat și a prins-o de mână, iar copila s-a ridicat. Și s-a răspândit vestea aceasta în tot ținutul acela.
Comentariu la Evanghelie
Isus Se bucură mult și chiar Se minunează cu bucurie de acele persoane care se apropie de El cu credință, cu siguranța celor care știu că stau de vorbă cu Dumnezeu atunci când I se adresează Învățătorului din Galileea; care au harul de a recunoaște ceea ce este divin, chiar dacă Se arată atât de accesibil și apropiat.
Evanghelia de astăzi ne prezintă două astfel de persoane, un bărbat și o femeie, care sunt pentru noi un model de credință și de încredere în Isus. Credința lor în Învățător este atât de mare, încât se încred că simpla Sa prezență și atingerea mâinii Sale pot învia o persoană dragă care a murit; sau cred fără ezitare că simpla atingere a poalei mantiei Lui le va vindeca de o boală lungă și grea, doar pentru că acea mantie Îi aparține lui Isus.
Acești doi oameni nu țin cont de contextul din jur pentru a-și exprima cu umilință rugămintea și dorința. Chiar și atunci când totul în jur pare să le stea împotrivă: mulțimea care-L îmbulzește pe Domnul și o împiedică pe femeia cu hemoragie să ajungă la El; sau bocitoarele și rudele îndurerate, care se plâng de moartea tristă a fetiței și își bat joc de dorința, considerată iluzorie, a tatălui și de cuvintele lui Isus.
Astăzi putem să ne reînnoim credința în lucrarea lui Isus, care se realizează mai ales prin sacramente: spovada, împărtășania. Dacă atingerea mantiei Sale vindecă boli cumplite, dacă doar contactul cu mâna Lui învie morți, ce nu va putea face când ne iartă în spovadă prin cuvintele preotului, sau când Îl primim în Sfânta Împărtășanie? Și nouă ne va putea spune Isus: „Credința ta te-a mântuit”.