Evanghelie (Mt 7,21.24-27)

„Nu oricine îmi zice «Doamne! Doamne!» va intra în împărăția cerurilor, ci acela care împlinește voința Tatălui meu, care este în ceruri. Așadar, oricine ascultă aceste cuvinte ale mele și le împlinește va fi asemenea cu bărbatul înțelept care și-a construit casa pe stâncă. A căzut ploaia, au venit șuvoaiele, au suflat vânturile, au năvălit peste casa aceea, dar ea n-a căzut, pentru că fusese construită pe stâncă. Însă oricine ascultă aceste cuvinte ale mele și nu le împlinește va fi asemenea cu bărbatul necugetat care și-a construit casa pe nisip. A căzut ploaia, au venit șuvoaiele, au suflat vânturile, au izbit în casa aceea și ea s-a prăbușit. Iar prăbușirea ei a fost mare”.

Comentariu la Evanghelie

În Evanghelii, Isus vorbește în repetate rânduri despre venirea Împărăției lui Dumnezeu. Unii dintre contemporanii Săi credeau că este vorba despre o împărăție politică, despre restaurarea apropiată a vechii puteri a regilor lui Israel. Dar Domnul arată limpede că este vorba de un alt fel de împărăție, care este chiar deja prezentă: „Iată, Împărăția lui Dumnezeu este în mijlocul vostru” (Lc 17,21). După cum explică Origen, Isus este Împărăția în persoană, El însuși este „misterul Împărăției lui Dumnezeu” oferit ucenicilor.

În fragmentul din Liturghia de astăzi, Isus ne explică modul în care putem intra în contact cu persoana Sa, folosind câteva verbe. Nu intră în Împărăție cel care spune, cel care doar vorbește, dar nu face nimic, cel care se mulțumește doar să se numească creștin. Un astfel de om nu va intra.

În schimb, pot intra în Împărăția Sa cei care Îi ascultă cuvintele și le pun în practică. Un mod concret de a-I asculta cuvintele, de a asculta voința lui Dumnezeu, este să citim Cuvântul lui Dumnezeu, de exemplu printr-o lectură atentă a Evangheliei în fiecare zi; apoi, să încercăm să punem în practică ceea ce am ascultat sau am citit, asumându-ne viața lui Isus.

„Vrei să-L însoţeşti mai îndeaproape, mult mai îndeaproape pe Isus?... Deschide sfânta Evanghelie şi citeşte Patimile Domnului. Însă nu doar citește-le! Trăieşte-le! Diferenţa este mare! A citi înseamnă să îți amintești ceva ce s-a întâmplat în trecut; a trăi înseamnă a fi prezent în mijlocul unui eveniment care se întâmplă chiar acum, a fi un personaj în plus din acele scene”[1].

De asemenea, imaginea edificării casei, care încheie această învățătură a Domnului, reprezintă în mod foarte sugestiv ceea ce se întâmplă în viața fiecărui om. Toate casele sunt lovite de ploi, de revărsări și de vânturi, dar numai viețile întemeiate pe stânca Vieții lui Isus Cristos vor rezista momentelor grele și suferințelor.

[1] Sf. Josemaría, Calea Crucii, stațiunea a IX-a