Evanghelie (In 3,31-36)
„Cel care vine de sus este deasupra tuturor. Cine este de pe pământ aparține pământului și vorbește despre cele pământești. Cel care vine din ceruri este deasupra tuturor, el dă mărturie despre ce a văzut și auzit, dar nimeni nu primește mărturia lui. Cine primește mărturia lui confirmă că Dumnezeu este vrednic de crezare. Căci cel pe care l-a trimis Dumnezeu spune cuvintele lui Dumnezeu, pentru că el nu dă Duhul cu măsură. Tatăl îl iubește pe Fiul și toate le-a dat în mâna lui. Cine crede în Fiul are viața veșnică, dar cine nu ascultă de Fiul nu va vedea viața, ci mânia lui Dumnezeu rămâne asupra lui”.
Comentariu
În acest scurt pasaj, pus pe seama Sfântului Ioan Botezătorul, ni se oferă un rezumat al revelației lui Isus, prin mărturia Duhului Sfânt.
Tema principală este relația dintre Tatăl și Fiul și mărturia atât de specială pe care „Cel ce vine de sus”, Cristos, ne-o oferă despre Tatăl.
Toți profeții – inclusiv Ioan Botezătorul, ca ultimul dintre ei – au dat mărturie despre lumină, dar nu erau lumina (cf. In 1,7-8). Isus Cristos este lumina lumii nu pentru că rostește cuvintele lui Dumnezeu, ci pentru că El Însuși este Cuvântul lui Dumnezeu.
A câștiga înălțime înseamnă a dobândi o perspectivă mai largă. Superioritatea lui Isus este aceea a Celui care este sus, a Celui care vine din cer și a văzut lucrurile așa cum sunt ele cu adevărat.
Acum câteva zile, în Săptămâna Sfântă, L-am contemplat pe Isus atârnat de lemnul crucii pe Calvar, un loc înălțat. De la acea înălțime, El avea o perspectivă mai clară decât cei care erau jos.
De aceea, de multe ori cei care suferă înțeleg viața într-un mod mai profund. Cel care este răstignit pe o cruce are ocazia de a observa realitatea așa cum Dumnezeu o privește din cer. Dar totul depinde de faptul dacă o acceptă sau o respinge.
Uneori este greu de acceptat, dar superioritatea despre care vorbește Isus nu se dobândește dominând, ci purtându-ne crucea până la propriul nostru Calvar. A crede în Fiul lui Dumnezeu înseamnă a-L urma până la capăt.
„Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să Mă urmeze” (Mc 8,34). În această urmarea a lui Cristos se joacă credința noastră. De aceea, într-un anumit sens, credința este o schimbare de perspectivă, care nu depinde atât de cum vedem noi lucrurile, cât de înălțimea pe care Îl lăsăm pe Cristos s-o atingă în interiorul nostru.