Evanghelie (Mt 22, 1-14)

În acel timp, Isus a început din nou să le vorbească în parabole:

„Împărăția cerurilor este asemenea unui rege care a făcut nuntă pentru fiul său. Și i-a trimis pe servitorii lui să-i cheme pe cei invitați la nuntă. însă ei nu au voit să vină. A trimis din nou alți servitori, zicându-le: «Spuneți celor invitați: Iată, am pregătit ospățul; taurii mei și animalele îngrășate sunt tăiate și toate sunt gata. Veniți la nuntă!» Dar ei nu au luat în seamă și s-au dus: care la ogorul său, care la negustoria lui; iar ceilalți i-au prins pe servitorii lui, i-au batjocorit și i-au ucis. Atunci regele a fost cuprins de mânie și, trimițând armatele sale, i-a ucis pe criminalii aceia, iar cetatea lor a incendiat-o. Apoi a spus servitorilor săi: «Nunta este pregătită, dar cei chemați nu au fost vrednici. Mergeți, așadar, la intersecțiile drumurilor, și oricâți veți găsi, chemați-i la nuntă». Servitorii aceia au ieșit pe drumuri și i-au adunat pe toți pe care i-au găsit, răi și buni, și sala de nuntă s-a umplut. Când a intrat regele ca să-i vadă pe cei invitați, a zărit acolo un om care nu era îmbrăcat cu haina de nuntă și i-a spus: «Prietene, cum ai intrat aici fără haina de nuntă?» El a amuțit. Atunci regele a zis slujitorilor: «Legați-i picioarele și mâinile și aruncați-l afară în întuneric: acolo va fi plânset și scrâșnirea dinților. Căci mulți sunt chemați, dar puțini aleși»”.

Comentariu la Evanghelie

Pildele lui Isus sunt de o bogăție inepuizabilă și niciuna nu ne lasă în afara chemării. Nimeni nu poate spune: „nu, această parabolă nu are nicio legătură cu mine”. Fiecare este o invitație directă a Domnului de a cerceta starea sufletului nostru.

Cea pe care o întâlnim în Evanghelia de astăzi admite multe niveluri de lectură, dar de data aceasta ne putem opri asupra unui detaliu: faptul că un rege pregătește un ospăț pentru a sărbători nunta fiului său. Cine este acel Rege? Dumnezeu Tatăl. Cine este Fiul? Desigur, Isus Cristos. Cine este Mireasa? Biserica.

Prin urmare, care este acel ospăț? Sfânta Liturghie.

În fiecare zi, chiar înainte de Împărtășanie, ascultăm cuvintele preotului: acesta este Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii, fericiți cei chemați la Cina Domnului. Aceste cuvinte sunt o îmbinare între ceea ce spune sfântul Ioan Botezătorul ucenicilor săi (cf. In 1,29) și ceea ce se proclamă aproape la sfârșitul Apocalipsului: „fericiți cei chemați la ospățul nunții Mielului” (19,9).

Să nu uităm că Domnul adresează această parabolă arhiereilor și bătrânilor poporului, adică oamenilor considerați evlavioși. De aceea, este foarte important ca noi, cei care încercăm să trăim zilnic Euharistia, să ne simțim vizați de aceste cuvinte ale lui Isus. La fiecare Liturghie, Domnul așteaptă să participăm cu dispozițiile cuvenite.

Pentru că, dacă facem o examinare sinceră, ne vom da seama că uneori suntem la Liturghie doar cu trupul, dar mintea noastră e în altă parte: unii au plecat la câmpul lor, alții la afacerile lor. În timp ce se săvârșește Nunta Mielului, de atâtea ori noi ne gândim la grijile noastre mărunte.

Sau putem fi acel om care nu purta haina de nuntă, fie pentru că aparența noastră exterioară trădează că nu dăm importanța cuvenită, fie pentru că nu am acordat destulă atenție pregătirii îndepărtate și apropiate a sufletului, prin grija pentru spovada frecventă și rugăciunea zilnică.

În orice caz, Evanghelia de astăzi ni se oferă ca o ocazie minunată de a redescoperi că Euharistia este pignus vitae aeternae: arvună (adică garanție) a vieții veșnice. A aparticipa la Sfânta Liturghie așa cum este ea, ca pe un Cer pe pământ, va fi ceea ce ne va deschide porțile Veșniciei.