Evanghelie (Mc 3,7-12)

Isus s-a retras împreună cu discipolii săi lângă mare și îl urma o mulțime numeroasă din Galileea. Chiar și din Iudeea, din Ierusalim, din Idumeea, de dincolo de Iordan și din jurul Tirului și Sidonului, o mare mulțime, care auzise câte a făcut, a venit la el. 

Apoi, din cauza mulțimii ca să nu-l strivească, el le-a spus discipolilor să-i pregătească o barcă. Deoarece vindecase pe mulți, toți cei care aveau vreo boală se îmbulzeau ca să-l atingă. Iar duhurile necurate, când îl vedeau, cădeau în fața lui și strigau: „Tu ești Fiul lui Dumnezeu!” Dar el le poruncea cu hotărâre să nu-l facă cunoscut. 

Comentariu la Evanghelie

Evanghelia Liturghiei de astăzi ne schițează ampla hartă a influenței tot mai mari a lui Isus: hotarele trasate de Galileea la nord și de Iudeea la sud sunt depășite, iar vestea despre predicarea Sa și despre puterea Sa vindecătoare se răspândește deja mai spre nord (Tir și Sidon), mai spre sud (Idumeea) și chiar dincolo de Iordan. Evanghelia nu are granițe, nimic nu o poate încătușa. Și aceasta pentru că inimile acelor oameni, inimile noastre, așteaptă ca o ploaie binefăcătoare această Evanghelie, acest cuvânt puternic de speranță, purtător de plinătatea vieții.

Noi suntem cei care, martori ai bunătăților lui Dumnezeu săvârșite prin Cristos, devenim purtători de cuvânt ai Evangheliei atunci când o vestim prin cuvânt și prin fapte. Însă vestim cu convingere ceea ce a ajuns până în adâncul inimii noastre și ne-a transformat. De aici necesitatea unei întâlniri personale cu Isus. Una este să citim sau să ascultăm, și alta este să experimentăm că Cristos Se face solidar cu noi. Evangheliile vorbesc despre dorința de a-L atinge pe Isus și ne spun că El săvârșește minuni atingându-i pe cei pe care îi vindecă. Simțul tactil este, dintr-un anumit punct de vedere, cel care ne pune în contactul cel mai direct cu persoana aflată în fața noastră. De aici importanța unei mângâieri sau a unei îmbrățișări, expresii ale dorinței de a împărtăși situația celuilalt, durerile și bucuriile lui. Cât de importante sunt aceste manifestări de tandrețe!

Isus nu se ferește niciodată de mulțimi. Face tot posibilul pentru ca să-L poată asculta cât mai mulți și cât mai bine. Dar, în același timp, și mai ales în Evanghelia după Marcu, poruncește demonilor și spiritelor necurate pe care le-a alungat să nu-L dea în vileag. De ce? Pentru că, până când nu vor avea loc pătimirea, crucea și învierea, înțelegerea persoanei și a mesajului Său este incompletă și greșită. Dacă vrem să fim trimiși ai lui Cristos, este necesar să-L cunoaștem bine pe Acela despre care vrem să vorbim: identitatea Lui, misiunea Lui și modul în care o împlinește, purtând pe umerii Săi greutatea greșelilor noastre, a bolilor noastre, pentru a ne putea vindeca.