Evanghelie (Mc 1,40-45)
A venit la el un lepros, l-a rugat și, îngenunchind, i-a spus: „Dacă vrei, poți să mă cureți”.
Lui i s-a făcut milă și, întinzând mâna, l-a atins și i-a spus: „Vreau, curăță-te!”
Și îndată lepra l-a părăsit și a fost curățat.
Atunci, avertizându-l cu hotărâre, l-a trimis afară, spunându-i: „Vezi să nu spui nimănui nimic, dar mergi, arată-te preotului și adu jertfă pentru curățarea ta cele poruncite de Moise ca mărturie pentru ei”.
Însă el, după ce a ieșit, a început să spună tuturor și să răspândească vestea, așa încât [Isus] nu mai putea să intre în cetate în văzul lumii, ci stătea afară, în locuri retrase. Și veneau la el de pretutindeni.
Comentariu la Evanghelie
Aproape nimeni nu mai vrea să îngenuncheze. Foarte puțini pot întrezări că, poate, acest gest este singurul care ne deschide poarta speranței. Și, cu atât mai puțin, că probabil este cel mai demn și mai prețuibil act pe care îl putem face în scurtul nostru parcurs pe pământ. De aceea, în Evanghelia de astăzi învățăm de la un lepros o minunată lecție evanghelică.
Leprosul din Galileea știe că este lepros, își asumă condiția de marginalizat și își prezintă rănile privirii lui Isus. Tocmai acceptarea propriei mizerii este cea care îl face să alerge pentru a se arunca în genunchi în fața Nazarineanului care, deși el nu știa, este Cuvântul lui Dumnezeu întrupat.
Deoarece a îngenunchea implică, de asemenea, a recunoaște că nu sunt singur cu suferințele mele. Că există cineva care mă poate elibera de necurăția mea. Că există cineva căruia îi pot încredința nimicul și sărăcia mea. Un bărbat, o femeie în genunchi sunt cea mai frumoasă icoană a speranței.
A îngenunchea în fața lui Isus înseamnă că numai El justifică existența mea. Vrem să trăim mereu în genunchi: în fiecare dimineață și în fiecare seară, imediat după ce ne trezim și înainte de a ne culca. Dorim să îngenunchem, de asemenea, în fața Trupului și Sângelui Său în fiecare zi la Liturghie, când răsună în biserică clopoțeii în timpul înălțării Sfintelor Daruri. Și, totodată, în fața preotului în sacramentul Penitenței. Asemenea leprosului, vrem să spunem: „Dacă vrei, poți să mă curățești”. Pentru că dorim să auzim vocea lui Cristos, care spune: „Vreau, curăță-te!”.