Evanghelie (Lc 12,49-53)

În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi:

„Foc am venit să arunc pe pământ și ce altceva vreau decât să se aprindă! Trebuie să fiu botezat cu un botez și cât sunt de îngrijorat până se va împlini! Credeți că am venit să aduc pace pe pământ? Nicidecum, vă spun, ci dezbinare. Căci de acum înainte cinci dintr-o casă vor fi dezbinați: trei împotriva a doi și doi împotriva a trei. Vor fi dezbinați tatăl împotriva fiului și fiul împotriva tatălui; mama împotriva fiicei și fiica împotriva mamei; soacra împotriva nurorii și nora împotriva soacrei”.

Comentariu la Evanghelie

Isus se adresează discipolilor Săi, descoperindu-le cele mai adânci dorințe ale inimii Sale: năzuința Lui nestăpânită de a-și da viața din dragoste pentru toți oamenii, iubire simbolizată în imaginea focului. Isus este lumina lumii (cf. In 8,12) și este totodată foc și căldură. Dumnezeu S-a arătat sub chipul unui rug care ardea, fără să se consume, în fața uimirii lui Moise (cf. Ex 3,2-3), arătând astfel năzuința Sa de a-și elibera poporul din asuprirea puterii faraonului. Moise a fost purtătorul acelui foc divin, un foc care a continuat să ardă de-a lungul întregii istorii a mântuirii, până în momentul culminant când Isus, pe Calvar, a primit „un botez”, acela pe care îl dorea atât de mult, când a murit pe Cruce, pentru a elibera pe toți de asuprirea păcatului.

Cincizeci de zile după acea nouă Paști care a avut loc pe Muntele Calvarului, în timpul sărbătorii Rusaliilor, Duhul Sfânt a pogorât peste discipoli sub formă de limbi de foc. Apostolii, plini de Duhul lui Dumnezeu, L-au propovăduit pe Isus și în acea zi au fost botezați aproape trei mii de suflete (cf. Fap, 2). Era un botez nou, prin care acei pelerini și toți creștinii am primit rodul răscumpărării pe care Isus a câștigat-o pentru noi pe Cruce.

Dar Isus știa că acest foc al iubirii mântuitoare va întâmpina obstacole, provocând chiar și dezbinare în interiorul aceleiași familii. Chiar și bătrânul Simeon, în fața Pruncului Isus, după ce L-a proclamat mântuitor al tuturor popoarelor, i-a vestit Mariei că va fi și „semn care va stârni împotrivire” (Lc 2,34). Dar această dezbinare nu va birui: focul și lumina sunt mai puternice decât frigul și întunericul. Creștinii, prin botez, suntem purtătorii aceluiași foc al lui Isus Cristos, apostoli, prin vocație divină. După cum ne spune sfântul Josemaría: „Şterge, cu viaţa ta de apostol, dâra vâscoasă şi murdară pe care au lăsat-o semănătorii necuraţi ai urii. — Şi aprinde toate drumurile de pe pământ cu focul lui Cristos pe care-l porţi în inimă” (Drum, nr. 1).