Evanghelie (Lc 21, 20-28)

„Când veți vedea Ierusalimul încercuit de armate, atunci să știți că s-a apropiat devastarea lui. Cei din Iudeea să fugă în munți, iar cei care se află în el să alerge afară; cei care sunt pe câmp să nu intre în el, pentru că acestea sunt zilele răzbunării ca să se împlinească toate cele scrise. Vai de cele însărcinate și de cele care alăptează în zilele acelea, căci va fi mare dezastru pe pământ și urgie peste acest popor. 

Și vor cădea sub ascuțișul sabiei și vor fi făcuți sclavii tuturor popoarelor, iar Ierusalimul va fi călcat în picioare de către păgâni, până se vor împlini timpurile păgânilor. Și vor fi semne în soare, în lună și în stele, iar pe pământ popoarele vor fi îngrozite, năucite de vuietul mării și al valurilor. Oamenilor li se va tăia răsuflarea de groază în așteptarea celor ce se vor întâmpla în lume, căci puterile cerurilor vor fi zguduite. Și atunci îl vor vedea pe Fiul Omului venind pe un nor cu putere și cu mare glorie. Când vor începe să se întâmple acestea, sculați-vă și ridicați-vă capul pentru că se apropie eliberarea voastră”.

Comentariu la Evanghelie

Evanghelia de astăzi ne invită să medităm la un adevăr pe care ni-l vestește credința și îl confirmă știința: lumea aceasta este trecătoare. Universul cunoscut se va sfârși la data hotărâtă de înțelepciunea lui Dumnezeu, iar finalul său va fi vestit, pentru ca lumea să se poată pocăi și pregăti pentru parusie, pentru venirea glorioasă a Domnului.

Cu toate acestea, creștinii suntem chemați să iubim lumea cu pasiune, așa cum a intitulată una dintre cele mai cunoscute omilii ale sale Sfântul Josemaría, deoarece a ieșit din mâinile lui Dumnezeu și a fost purificată prin Sângele prețios al Răscumpărătorului; dar trebuie să știm că aici nu avem locuință statornică și că Dumnezeu a pregătit pentru cei care Îl iubesc un Cer nou și un pământ nou.

Este important să știm să recunoaștem semnele lui Dumnezeu. Nu e vorba să trăim îngrijorați, ci să-I cerem Duhului Sfânt să ne ajute să înțelegem semnele timpurilor. Ar fi trist să trăim atât de distrați, atât de absorbiți de lucrurile pământești, încât să nu observăm providențele lui Dumnezeu și să uităm de singurul lucru necesar: să-I dăm slavă în modul în care El vrea să I-o dăm.

Îi dăm slavă atunci când căutăm binele celorlalți, pentru că Dumnezeu este iubire; iar iubind așa cum El vrea să iubim, contribuim la irumperea luminii iubirii Sale, a Ființei Sale, în lume.

În Evanghelie Domnul ne vorbește despre mânia lui Dumnezeu. Dreptatea sfântă, mânia sfântă a lui Dumnezeu sunt compatibile cu Bunătatea și iubirea Sa infinită; nu sunt realități incompatibile, dimpotrivă, manifestă iubirea divină, pentru că iubirea divină este pură, perfectă: Dumnezeu nu poate uni neiubirea cu Ființa Sa.

Iubirea lui Dumnezeu nu se impune ființelor libere, dar dacă cineva respinge milostivirea divină, întâlnește neiubirea, pustiirea, moartea veșnică, iadul.