Evanghelie (Lc 9,22-25)
Și a adăugat: „Fiul Omului trebuie să sufere multe, să fie respins de bătrâni, de arhierei și de cărturari, să fie ucis și a treia zi să învie”.
Apoi le spunea tuturor: „Dacă cineva vrea să vină după mine, să renunțe la sine, să-și ia crucea în fiecare zi și să mă urmeze. Căci cine vrea să-și salveze viața o va pierde, cine însă își va pierde viața pentru mine acela o va salva. Așadar, ce-i folosește omului dacă a câștigat lumea întreagă, dar se pierde sau se ruinează pe sine?
Comentariu la Evanghelie
Isus se apropia de toți cu iubire și compasiune. Făcea minuni. Vorbea așa cum nimeni nu mai vorbise vreodată. Se dăruia fără rezerve, până într-atât încât nici măcar nu știa unde își va pune capul să se odihnească noaptea. Ierta păcatele. Alunga demonii. Intra în casele tuturor și se autoinvita la masă, chiar și la vameși. Vorbea profund și confidențial cu fariseii care erau dispuși să-L asculte. Și, dacă era nevoie, hrănea mulțimi de oameni. Personalitatea Sa trebuie să fi fost (și încă este) extrem de atrăgătoare.
Mai mult decât atât, Isus îi numea pe toți prietenii săi și se comporta prietenos cu fiecare: cu galileenii, cu evreii din Iudeea, cu samaritenii și cu străinii...
Cu toate acestea, Domnul a fost respins de unii. Bătrânii, conducătorii preoților și unii dintre cărturari au fost vinovați de moartea sa, așa cum El Însuși prevestește în Evanghelie. E ca și cum ar fi rămas orbi la bunătatea Domnului.
Și astăzi ne punem aceeași întrebare pe care și-au pus-o, poate, și ucenicii săi atunci: „Cum este posibil ca Isus, atât de bun și atât de blând, să fi fost condamnat la moarte?”
Cu siguranță, răspunsul este complex și numai Dumnezeu îl cunoaște pe deplin. Dar un motiv suficient ar putea fi acesta: Învățătorul a mai făcut ceva, un lucru extraordinar, dar care nu i-a adus întotdeauna prieteni – Isus a spus întotdeauna adevărul.
Da, adevărul este bun, dar, așa cum știm, nu este întotdeauna comod. Isus, mereu credincios misiunii primite de la Tatăl, nu a tăcut niciodată. Iar această fidelitate curajoasă l-a condus la Cruce.
Pentru un creștin din zilele noastre, poate mai mult ca oricând, a-și lua crucea în fiecare zi înseamnă să rostească aceleași adevăruri ale lui Cristos, cu aceleași cuvinte ale Lui. Fără frică de viață. Fără frică de moarte. Și, dacă este posibil, cu un strop de haz. Cu farmecul Mariei.Pentru că întotdeauna este posibil.