Evanghelie (Lc 7, 36-50)

Unul dintre farisei l-a invitat să mănânce la el. A intrat în casa fariseului și s-a așezat la masă. Și iată, era în cetate o femeie păcătoasă. Aflând că el era în casa fariseului, a adus un vas din alabastru plin cu miresme. Plângând, stătea în spate, la picioarele lui. A început să-i ude picioarele cu lacrimi, le ștergea cu părul capului ei, îi săruta picioarele și le ungea cu miresme.

Văzând aceasta, fariseul care îl chemase își spunea în sine: „Dacă acesta ar fi fost profet, ar fi știut cine și ce fel de femeie este aceasta care îl atinge, căci este o păcătoasă”. 

Răspunzând, Isus i-a zis: „Simon, am să-ți spun ceva”. 

Iar el a zis: „Spune, Învățătorule!” 

„Un creditor avea doi debitori. Unul îi datora cinci sute de dinari, iar celălalt cincizeci. Deoarece nu-i puteau restitui, i-a iertat pe amândoi. Deci, care dintre ei îl va iubi mai mult?” Simon i-a răspuns: „Cred că cel căruia i s-a iertat mai mult”. 

El i-a zis: „Ai judecat corect”.

Atunci, întorcându-se către femeie, i-a spus lui Simon: „Vezi femeia aceasta? Am intrat în casa ta și tu nu mi-ai turnat apă pe picioare; ea, însă, mi-a udat picioarele cu lacrimi și mi le-a șters cu părul ei. Sărut nu mi-ai dat; ea, însă, de când a intrat, nu a încetat să-mi sărute picioarele. Tu nu mi-ai uns capul cu untdelemn, ea însă mi-a uns picioarele cu miresme. De aceea îți spun: i s-au iertat păcatele ei cele multe, pentru că a iubit mult; însă cui i se iartă puțin, iubește puțin”. 

Apoi a spus către ea: „Păcatele ți-au fost iertate”. 

Cei care erau cu el la masă au început să spună: „Cine este acesta care iartă și păcatele?” 

Însă el a zis femei: „Credința ta te-a mântuit; mergi în pace!”

Comentariu la Evanghelie

Evanghelia de astăzi relatează scena acelei femei care, dureroasă din cauza păcatelor sale, îndrăznește să se îngenuncheze înaintea lui Isus. O femeie care plânge, care sărută și care unge picioarele Domnului. O femeie care își rupe viața veche, care nu rămâne închisă în trecutul ei, care nu se descurajează și se lasă vindecată. O femeie care își deschide inima pentru că vrea să iubească cu adevărat și are nevoie de iertarea lui Dumnezeu. O femeie care visează cu o inimă iubitoare, cu o inimă nouă care să poată iubi mai mult și mai bine. O căutătoare a iubirii pătimite.

În fața ei, un bărbat, cu o oarecare cultură, fariseu, care o judecă cu asprime, care o disprețuiește, care nu îi înțelege gesturile, nici privirea milostivă a Domnului. Un bărbat incapabil să viseze.

Și Isus, în mijlocul celor doi. Cu răbdare și dragoste îi explică lui Simon ce înseamnă ceea ce a făcut această femeie: cum Dumnezeu este durut de inima care se închide față de milă, față de iertare, pentru că este incapabilă să-și recunoască propriile păcate; cum „locul privilegiat pentru întâlnirea cu Cristos sunt propriile păcate” (Papa Francisc, Parfumul păcătoasei, omilie la Santa Marta, 18 septembrie 2014).

Îi arată cum El își dorea ca acea femeie să irupe în banchet fără să ceră permisiune și să se îmbrățișeze de picioarele Lui. Dorința lui Isus era să-i poată spune: „Păcatele ți-au fost iertate”.

Această femeie ne învață modul potrivit de a-și manifesta căința și de a mărturisi miseriiile și păcatele noastre.

Trebuie să le plângem, să ne apropriem durerea lui Dumnezeu pentru părăsirile și disprețurile noastre. Să ne punem la picioarele Domnului și să sărutăm și să ungem picioarele Lui, cu recunoștința și adorația noastră.

Isus nu rămâne niciodată la suprafața vieții noastre, ci merge în adâncul inimii noastre pentru a o vindeca și pentru ca ea să poată iubi din nou.