Evanghelie (Mt 24,42-51)
„Vegheați, așadar, căci nu știți în ce zi vine stăpânul vostru. Dar aceasta s-o știți: dacă ar ști stăpânul casei la ce oră vine hoțul, ar veghea și nu ar lăsa să i se spargă casa. De aceea fiți și voi gata, pentru că Fiul Omului vine în ceasul la care nu vă gândiți.
Oare cine este servitorul credincios și înțelept pe care stăpânul îl pune peste cei din casa lui ca să le dea hrană la timpul potrivit? Fericit este servitorul acela pe care stăpânul său îl va găsi astfel atunci când se va întoarce! Adevăr vă spun că îl va pune peste toate bunurile sale. Dar, dacă acel servitor spune în inima lui: «Stăpânul meu întârzie» și începe să-i lovească pe cei care sunt servitori împreună cu el, să mănânce și să bea cu bețivii, stăpânul acelui servitor va veni în ziua în care nu se așteaptă și la ora pe care n-o știe, îl va pedepsi aspru și îi va face parte cu cei ipocriți. Acolo va fi plânset și scrâșnirea dinților”.
Comentariu la Evanghelie
Aproape de Pătimirea Sa, Isus îi pune pe interlocutorii Săi în fața unei întrebări fundamentale: încotro mergeți în viață și cum o faceți? Ce vă mișcă? Pentru a ilustra ceea ce vrea să spună, folosește exemple ușor de înțeles pentru toți. Isus vorbește despre stăpâni, despre hoți și despre slujitori. În această viață avem unele bunuri și afaceri pe care cineva vrea să ni le fure. Oricine are o avere sau conduce o afacere știe cât de important este să vegheze asupra bunurilor sale, să fie atent, să facă socoteli, să se protejeze de posibilele cauze ale ruinării. Dacă un stăpân nu-și apără ceea ce îi aparține sau nu face nimic pentru ca lucrătorii săi să acționeze bine și cu responsabilitate, înseamnă că bunurile și afacerile lui nu contează prea mult pentru el. Omul se străduiește pentru ceea ce iubește.
Isus aplică aceste exemple sufletelor. Cu toții avem o comoară foarte mare: am fost creați, din iubire, după chipul și asemănarea lui Dumnezeu; am fost chemați să fim fiii Săi; sângele lui Cristos a fost vărsat pentru noi. Iubiți, îmbogățiți cu multe daruri, capabili de Dumnezeu și capabili să contribuim la zidirea familiei umane. Dar există cineva care vrea să ne fure și să ne despartă de Dumnezeu și de ceilalți. Cineva care vrea să intre în inima noastră și să o golească de tot ce este mare, umplând-o de aspirații meschine și egoiste, propuse, direct sau indirect, de cineva care se prezintă ca înger de lumină și care oferă lucruri aparent mari, dar care, în cele din urmă, se dovedesc a fi pleavă purtată de vânt.
Isus ne vorbește despre indolență și despre ipocrizie. Și ne întreabă: te interesează ceea ce îți ofer? îi dai valoare? îl păstrezi? îl cultivi? Îl iubești cu inima și prin fapte? A veghea înseamnă a iubi cu inima ceea ce Dumnezeu ne oferă. A veghea înseamnă a aprofunda în cunoașterea comorilor primite. A veghea înseamnă a cultiva, a stropi și a curăța atunci când este necesar. Cu bucuria agricultorului care așteaptă recolta, cu bucuria ca Domnul să ne găsească în fiecare clipă, astăzi și acum, cu o inimă îndrăgostită. La aceste dorințe eficace ale inimii este atent Dumnezeu: aici se află momentul mântuirii noastre, în astăzi-ul și acum-ul pe care îl am între mâini.