Evanghelia zilei de joi: A primi împărăția lui Dumnezeu

Comentariu la Evanghelia zilei de joi din săptămâna a XXXII-a din Timpul de peste an: „or veni zile în care veți dori să vedeți una din zilele Fiului Omului”. În acest timp petrecut pe pământ, ne revine datoria de a cultiva dorința și atenția pentru a-L asculta pe Domnul, de a-I lăsa Lui cârma sufletului nostru și de a lupta să-I urmăm inspirațiile în fiecare clipă.

Evanghelie (Lc 17,20-25)

Întrebat de farisei când vine împărăția lui Dumnezeu, el le-a răspuns: „Împărăția lui Dumnezeu nu vine în mod vizibil. Nici nu poți spune: «Iat-o aici!» sau: «Iat-o acolo!», căci, iată, împărăția lui Dumnezeu este printre voi”.

Atunci le-a spus discipolilor: „Vor veni zile în care veți dori să vedeți una din zilele Fiului Omului și nu o veți vedea. Și vă vor spune: «Iată aici!» sau: «Iată acolo!» Dar nu mergeți și nu-i urmați! Așa cum fulgerul strălucitor luminează de la un capăt la celălalt al cerului, așa va fi Fiul Omului în ziua lui. Însă trebuie mai întâi să sufere multe și să fie respins de această generație”.

Comentariu la Evanghelie

Fariseii credeau că împărăția lui Dumnezeu se va arăta într-un mod măreț. Totuși, Fiul lui Dumnezeu, încă de la nașterea Sa la Betleem, ne arată că Răscumpărarea pe care o va înfăptui urmează cu totul alte căi decât cele pe care și le imaginau ei.

Împărăția lui Dumnezeu a venit cu atâta simplitate și firesc, încât mulți nu pot crede că ea este deja prezentă în mijlocul lor. Li se pare prea scandalos ca Adevărul cel mai profund să se manifeste într-un mod atât de simplu și de discret.

Isus ne învață că credința este un dar pe care Dumnezeu îl oferă celor simpli cu inima: acelora care știu să-L descopere în mijlocul ocupațiilor obișnuite și în persoanele cu care se întâlnesc. Este suficient să aibă inima deschisă pentru a primi și tânără pentru a dori să învețe ceea ce El ne învață.

Dumnezeu ne vorbește prin Duhul Sfânt. Și o face când vrea și unde vrea. Astfel se exprima Sfânta Tereza: „Doctorul doctorilor învață fără mari discursuri. Nu L-am auzit niciodată vorbind, dar știu că este în mine. În fiecare clipă mă călăuzește și mă inspiră; dar tocmai în momentul potrivit descopăr lumini necunoscute până atunci. De obicei, nu strălucesc în fața ochilor mei în orele de rugăciune, ci în mijlocul ocupațiilor zilei”[1].

Nouă ne revine să cultivăm dorința și atenția de a-L asculta; în fond, să-I lăsăm Lui cârma sufletului nostru și să luptăm pentru a urma inspirațiile Sale în fiecare clipă.

[1] Sfânta Tereza de Lisieux, Istoria unui suflet.