Evanghelie (In 1,29-34)
A doua zi, l-a văzut pe Isus venind la el și a zis: „Iată-l pe Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii. Acesta este cel despre care am spus: «După mine vine un bărbat care a ajuns înaintea mea, pentru că era mai înainte de mine. Eu nu-l cunoșteam, dar am venit să botez cu apă, ca, prin aceasta, el să fie făcut cunoscut lui Israel»”.
Ioan a dat mărturie, spunând: „Am văzut Duhul coborând ca un porumbel din cer și a rămas deasupra lui. Eu nu-l cunoșteam, însă cel care m-a trimis să botez cu apă, el mi-a zis: «Acela deasupra căruia vei vedea Duhul coborând și rămânând peste el, el este cel care botează în Duhul Sfânt». Eu am văzut și am dat mărturie: acesta este Fiul lui Dumnezeu”.
Comentariu la Evanghelie
Pe malurile Iordanului, Ioan Botezătorul predica persoanelor de orice condiție un botez al pocăinței pentru a pregăti venirea Mesiei. Evanghelia după Sfântul Ioan povestește că, atunci când Botezătorul L-a văzut în sfârșit pe Isus venind în fața sa pentru a fi botezat, L-a anunțat cu voce tare, oferindu-I un titlu misterios și solemn pe care liturghia romană continuă să îl rostească la Liturghie înainte de împărtășanie: „Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel care ridică păcatul lumii”.
Imaginea mielului, cu aspectul său blând și învelit în lână albă, era foarte familiară oricărui evreu contemporan cu Isus. Mulți dintre ei crescuseră în zone rurale unde astfel de animale erau din belșug. De asemenea, purtau în memorie pasajul profetului Isaia care îl prezenta pe slujitorul Domnului ca pe un miel care se lasă jertfit fără să se plângă, pentru a ne elibera de toate relele (Is 53,7).
În fiecare an, evreii evlavioși mergeau în pelerinaj la Ierusalim de sărbătoarea Paștelui și se apropiau de Templu pentru a alege cel puțin un miel de familie, pentru a-l jertfi și a mânca Paștele în timpul nopții. Mielul trebuia să fie mascul, de un an și fără defect, și nu trebuia să i se zdrobească niciun os; totul așa cum stipula Legea lui Moise (cf. Exod 12,1 și urm.). De asemenea, trebuia sacrificat „între cele două seri”, adică la amiază; și trebuia mâncat stând în picioare, cu mijlocul încins, cu azime și ungând cu sângele lui ușiorii ușilor, pentru a comemora trecerea Domnului prin Egipt, când ultima plagă i-a ucis pe toți întâi-născuții care nu fuseseră protejați de sângele mieilor jertfiți.
Anunțându-L pe Mesia ca Miel al lui Dumnezeu, Botezătorul dezvăluia aspecte esențiale ale misiunii Sale răscumpărătoare. După cum explică Benedict al XVI-lea, „expresia «Mielul lui Dumnezeu» interpretează, dacă putem spune așa, teologia crucii care se află în botezul lui Isus, în coborârea Sa în adâncurile morții”[1]. Mielul pascal care comemora eliberarea din Egipt începea la Iordan să se descopere ca prefigurarea adevăratului miel, inocent și blând, care avea să fie jertfit la amiază pe cruce pentru toți oamenii, pentru a-i elibera de păcat prin sângele Său vărsat. Această misiune a fost asumată de Isus prin botezul Său în Iordan.
Referitor la această expresie a Botezătorului pentru a se referi la Isus, „Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii”, Papa Francisc comenta cu o ocazie că „verbul care se traduce prin «a ridica» înseamnă literal «a ușura», «a lua asupra sa». Isus a venit în lume cu o misiune precisă: aceea de a o elibera din robia păcatului, luând asupra Sa culpele omenirii. În ce mod? Iubind. Nu există alt mod de a învinge răul și păcatul decât prin iubirea care îndeamnă la dăruirea propriei vieți pentru ceilalți”[2].
Și „ce înseamnă pentru Biserică, pentru noi, astăzi, să fim ucenici ai lui Isus, Mielul lui Dumnezeu? — se întreba tot Papa Francisc —. Înseamnă să punem în locul răutății, nevinovăția; în locul forței, iubirea; în locul mândriei, umilința; în locul prestigiului, slujirea”[3].
[1] Benedict al XVI-lea, Isus din Nazaret. De la Botez la Schimbarea la Față, Ed. Rao, București 2010.
[2] Papa Francisc, Angelus, 19 ianuarie 2014.
[3] Ibidem.