Evanghelie (Mt 3,1-12)
În zilele acelea, a apărut Ioan în Deșertul Iudeii predicând: „Convertiți-vă, pentru că s-a apropiat împărăția cerurilor!”
Acesta este cel vestit de Isaia profetul, care spune: Glasul celui care strigă în deșert: Pregătiți calea Domnului, faceți drepte cărările lui!
Ioan avea o haină din păr de cămilă și centură de piele încinsă la mijloc, iar hrana lui erau lăcustele și mierea sălbatică. Și veneau la el din Ierusalim, din toată Iudeea și din tot ținutul Iordanului și, mărturisindu-și păcatele, erau botezați de el în râul Iordan.
Văzând că la botezul lui veneau mulți dintre farisei și saducei, le spunea: „Pui de vipere! Cine v-a învățat să fugiți de mânia care vine? Faceți, deci, rod vrednic de pocăință. Să nu credeți că puteți spune: «Îl avem de tată pe Abraham» pentru că vă spun că Dumnezeu poate să-i ridice lui Abraham fii din pietrele acestea. Securea este deja pusă la rădăcina pomilor; deci, orice pom care nu face rod bun va fi tăiat și aruncat în foc. Eu vă botez cu apă, spre convertire, însă cel care vine după mine este mai puternic decât mine; eu nu sunt vrednic să-i duc încălțămintea. El vă va boteza cu Duh Sfânt și cu foc. El are în mână lopata de vânturat și va curăța aria: grâul îl va aduna în grânarul său, iar pleava o va arde în focul care nu se va stinge”.
Comentariu la Evanghelie
Evanghelia acestei a doua duminici din Advent ne prezintă figura Sfântului Ioan Botezătorul la Iordan. Termenul advent era folosit de istoricii antici pentru a descrie sosirea în cetate a împăraților, după importante campanii militare. Întreg orașul se pregătea pentru eveniment și pentru intrarea triumfală. Biserica se pregătește și ea pentru un advent, o sosire mult mai importantă: aceea a Fiului lui Dumnezeu la Crăciun, și foarte diferită de cele pe care le sărbătoreau cei puternici, pentru că El se apropie în umilința unui Copil culcat într-o iesle. Glasul Botezătorului răsună în acest timp liturgic, prin relatarea lui Matei, cu un mesaj puternic de convertire personală, ca mijloc eficace de a pregăti venirea lui Mesia.
Mai multe aspecte atrag atenția în relatarea lui Matei. Mai întâi, cadrul ales de Precursor pentru a-și exercita misiunea. Botezătorul nu predică în orașul aglomerat, unde mesajul său ar putea ajunge la mulți oameni deodată. În schimb, alege pustia, loc neprietenos și puțin locuit, care amintește, prin contrast, de Paradisul pierdut prin păcatul strămoșesc (cf. Gn 2–3). Pustia reflectă, poate, geografic situația de păcat în care se află omenirea și consecințele acesteia. A fost, de asemenea, locul încercării pentru poporul lui Israel, așa cum povestesc, mai ales, cărțile Exodului și Numerilor. Și a fost cadrul succesivelor sale convertiri, datorită ajutorului providențial al lui Dumnezeu, pentru că Domnul este întotdeauna credincios alianței sale cu poporul Său. De fapt, după ce va fi botezat de Ioan, Fiul lui Dumnezeu va învinge în pustie încercările pe care poporul lui Israel nu le-a știut depăși. Pustia, în definitiv, favoriza climatul necesar de sobrietate și penitență pe care Ioan îl cerea pentru a primi botezul convertirii.
Matei spune că Ioan purta „o haină din păr de cămilă şi centură de piele încinsă la mijloc, iar hrana lui erau lăcustele şi mierea sălbatică” (v. 4). Pe baza acestei descrieri, arta obișnuiește să-l reprezinte pe Precursor cu o înfățișare exterioară săracă. Totuși, se poate presupune că Ioan se îmbrăca astfel pentru a semnifica misiunea sa profetică. Cartea lui Zaharia 13,4, de pildă, lasă să se înțeleagă că falșii profeți purtau mantii bogate. Oamenii ar fi putut recunoaște în Ioan, așadar, pe cineva care avea autoritate să profețească și care nu se îmbrăca precum falșii profeți. În orice caz, Ioan dădea mărturie prin exemplul său, prin ținuta sa austeră și demnă și prin dieta sa exigentă, despre dispoziția interioară și pregătirea pe care o predica și o cerea oamenilor.
Evanghelistul rezumă predica Sfântului Ioan prin fraza: „Convertiți-vă, pentru că s-a apropiat Împărăția Cerurilor” (v. 2). În textul grec original se folosește verbul metanoein, care se referă la schimbarea propriei opinii și a propriului criteriu. În contextul pasajului, presupune o transformare interioară a modului de a gândi și de a trăi, o schimbare a perspectivei. Este ceea ce tradiția Bisericii a condensat întotdeauna în cuvântul „convertire”, care include în mod necesar un puternic sens al purificării personale. De aceea versiunea latină a Bibliei traduce fraza Botezătorului prin expresia „faceți penitență”.
Mesajul Botezătorului este exigent, la fel ca Evanghelia Împărăției pe care a predicat-o Isus. Întotdeauna există pericolul de a dori să adaptăm acea Evanghelie criteriilor noastre și circumstanțelor actuale. Desigur, este necesar să știm să transmitem credința în fiecare moment și loc, cu darul limbilor necesar. Dar ceea ce reiese din mesajul Botezătorului, actualizat în acest Advent, este că noi, oamenii, suntem cei care trebuie să ne adaptăm Evangheliei, cu o schimbare a mentalității și a atitudinii, cu spirit de penitență personală.
După cum spunea într-o ocazie Papa Francisc, „glasul Botezătorului strigă și astăzi în pustia omenirii, care sunt — ce sunt pustiile de astăzi? — mințile închise și inimile împietrite, și ne face să ne întrebăm dacă suntem cu adevărat pe drumul cel bun, trăind o viață conform Evangheliei. Astăzi, ca și atunci, ne avertizează cu cuvintele profetului Isaia: «Pregătiţi calea Domnului, faceţi drepte cărările Lui!» (v. 4). Este o invitație urgentă de a deschide inima și de a primi mântuirea pe care Dumnezeu ne-o oferă neîncetat, aproape cu încăpățânare, pentru că ne vrea pe toți liberi de sclavia păcatului”[1].
[1] Papa Francisc, Angelus, 6 decembrie 2015.