Evanghelie (Lc 5,27-32)
După acestea, a ieșit și a văzut un vameș, cu numele de Levi, care stătea la postul lui de vamă, și i-a spus: „Urmează-mă!”
Părăsind toate, s-a ridicat și l-a urmat.
Iar Levi a făcut pentru el un mare ospăț în casa lui. Se afla acolo o mare mulțime de vameși și alții care ședeau cu ei la masă.
Fariseii și cărturarii lor murmurau împotriva discipolilor lui, zicând: „De ce mâncați și beți împreună cu vameșii și păcătoșii?”
Dar Isus, răspunzându-le, a zis: „Nu cei sănătoși au nevoie de medic, ci bolnavii; nu am venit să-i chem la convertire pe cei drepți, ci pe cei păcătoși”.
Comentariu la Evanghelie
Putem presupune, pe bună dreptate, că Matei, datorită statutului său social și economic, își putea permite un medic ori de câte ori ar fi avut nevoie. De altfel, Evanghelia ne spune că, după ce L-a întâlnit pe Isus, „a pregătit în casa sa un mare ospăț pentru El”. Doar cei înstăriți își puteau permite o asemenea cheltuială.
Dar Matei, oricât de mult și-ar fi cheltuit averea pentru a-și vindeca inima, nu ar fi reușit niciodată. Nu din lipsă de resurse materiale, ci pentru că boala inimii sale nu era de natură fizică, ci spirituală.
Îndurarea lui Dumnezeu este gratuită. Iertarea, la fel ca iubirea, nu poate fi cumpărată. Poți obține tăcerea, poate chiar uitarea, dar iertarea – niciodată.
Dumnezeu nu ne cere un preț pentru a primi iertarea Sa, dar ne cere o condiție: căința. Și nici aceasta nu trebuie să fie perfectă, așa cum vedem în parabola fiului risipitor. Este suficient să avem dorința de a ne întoarce și să facem primul pas spre casă.
În această perioadă a Postului Mare, Biserica ne invită la convertire. Ne cheamă să ne întoarcem acasă. Să pornim din nou pe drumul către Dumnezeu. Să lăsăm totul în urmă și să îndrăznim să facem primul pas.
Sfinții ne-au învățat că acest drum al întoarcerii nu se parcurge o singură dată în viață, ci de nenumărate ori. Ba chiar, de multe ori în fiecare zi. Chemarea la convertire este continuă, la fel ca și setea noastră profundă de fericire și de dăruire.
A ne apropia cu încredere de sacramentul Spovezii și a-I arăta Domnului rănile noastre, cu simplitate, pentru ca El să le vindece, ne va ajuta să continuăm mai ușor și mai bucuroși drumul vieții.