Evanghelie (Mc 6,34-44)

Coborând, [Isus] a văzut o mare mulțime și i s-a făcut milă de ei pentru că erau ca oile care nu au păstor și a început să-i învețe multe. Se făcea târziu de acum. 

Discipolii lui s-au apropiat și i-au spus: „Locul este izolat și s-a făcut deja târziu; dă-le drumul, ca, mergând prin cătunele și satele din jur, să-și cumpere ceva ca să mănânce”. 

Dar el le-a răspuns: „Dați-le voi să mănânce”. 

Ei i-au zis: „Atunci, să mergem noi să cumpărăm pâine de două sute de dinari și să le dăm să mănânce?” 

Iar el le-a zis: „Câte pâini aveți? Mergeți și vedeți!” 

După ce s-au interesat i-au spus: „Cinci, și doi pești”. 

Atunci le-a poruncit să se așeze toți grupuri-grupuri, pe iarba verde. Și s-au așezat în grupuri de câte o sută și de câte cincizeci. Luând cele cinci pâini și cei doi pești, ridicându-și ochii spre cer, a binecuvântat, a frânt pâinile și le-a dat discipolilor ca să le pună în fața lor; și a împărțit cei doi pești la toți. Au mâncat toți și s-au săturat. Iar ei au strâns douăsprezece coșuri pline de bucăți și resturi de pește. Cei care au mâncat din pâini erau cinci mii de bărbați.

Comentariu la Evanghelie

Isus vine în întâmpinarea nevoii. Dumnezeu ne-a creat astfel încât însăși dinamica vieții noastre să ne amintească faptul că suntem ființe în mod esențial nevoiașe: de hrană, de educație, de afecțiune, de odihnă. Tot ceea ce a ieșit din mâinile lui Dumnezeu este pentru noi pedagogie. Oile fără păstor sunt pierdute. Oamenii, fără cineva care să le ofere hrana ce este forță și călăuză pentru viața lor, sunt de asemenea pierduți. Isus a venit să ne aducă această hrană: în El aflăm sensul vieții noastre; datorită Lui se risipesc întunecimile care ne împiedicau să ne recunoaștem limpede. La fel, trupului îi putem oferi tot felul de alimente, dar nu toate hrănesc în același mod. Cristos Însuși se face hrană prin excelență.

Acei oameni care Îl urmau pe Isus au uitat de hrana trupului. Iar Domnul s-a folosit de aceasta pentru a-i instrui pe ucenici. Hrana nu poate fi amânată mult timp. Dar unde se găsește această hrană? Despre ce hrană ne vorbește, de fapt, Evanghelia Liturghiei de astăzi? Alimentele pentru trup se cumpără. Ucenicii însă nu puteau să ofere o astfel de hrană unei mulțimi atât de mari. Atunci, de ce le-a cerut Isus să dea de mâncare atâtor oameni? Pentru că există o hrană pe care ei o puteau oferi. O hrană care, oferită cu generozitate, se înmulțește și care, asemenea celei a văduvei din Sarepta, despre care ne vorbește Prima Carte a Regilor (17,8-16), chiar dacă este împărțită, nu se epuizează.

Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să străbată orice timp și orice spațiu, astfel încât, din generație în generație, să ajungă în toate colțurile pământului. Și o face, într-un mod deosebit, prin profeții Săi, însărcinați să ducă hrana Cuvântului oamenilor din jurul lor, pentru ca aceștia, la rândul lor, să o ducă mai departe altora; și astfel hrana să prisosească și să poată hrăni tot mai mulți, în tot mai multe locuri. Isus ne amintește că cererea Sa de a-i hrăni pe cei flămânzi îi privește pe toți creștinii. Nouă ne revine sarcina de a vedea cum putem face acest lucru real în viața de zi cu zi, prin cuvintele și prin faptele noastre.