Evanghelie (In 1,43-51)
În acel timp, Isus voia să plece în Galileea și l-a întâlnit pe Filip.
Isus i-a zis: „Urmează-mă!”
Filip era din Betsaida, din cetatea lui Andrei și a lui Petru.
Filip l-a întâlnit pe Natanael și i-a zis: „L-am găsit pe cel despre care au scris Moise, în Lege, și profeții, pe Isus, fiul lui Iosif din Nazaret”.
Dar Natanael i-a zis: „Poate fi ceva bun din Nazaret?”
Filip i-a zis: „Vino și vezi!”
Isus l-a văzut pe Natanael venind la el și a zis despre el: „Iată cu adevărat un israelit în care nu este viclenie”.
Natanael i-a zis: „De unde mă cunoști?”
Isus i-a răspuns și i-a zis: „Înainte de a te fi chemat Filip, te-am văzut stând sub smochin”.
Natanael i-a răspuns: „Rabbi, tu ești Fiul lui Dumnezeu, tu ești regele lui Israel”.
Isus a răspuns și i-a zis: „Pentru că ți-am spus că te-am văzut sub smochin, crezi? Vei vedea lucruri mai mari decât acestea”.
Și i-a zis: „Adevăr, adevăr vă spun: veți vedea cerul deschis și pe îngerii lui Dumnezeu urcând și coborând deasupra Fiului Omului”.
Comentariu la Evanghelie:
Evanghelia pe care Biserica ne invită să o medităm astăzi este continuarea celei propuse ieri. Domnul continuă să Își cheme apostolii, iar astăzi le vine rândul lui Filip și lui Natanael, care va fi cunoscut mai târziu ca Bartolomeu.
Așa cum s-a întâmplat cu Andrei, care a mers imediat să îi povestească fratelui său Petru întâlnirea cu Isus, astăzi este Filip cel care, după ce este iubit și chemat de Învățător, aleargă să îi spună prietenului său Natanael. Sfânta Scriptură este plină de exemple de persoane care au fost mijlocitori ai întâlnirii altora cu Domnul.
Într-o societate ca cea de astăzi, aceste exemple de mijlocitori între Dumnezeu și oameni ne pot ajuta să ne umplem de încredere în forța mântuitoare pe care Dumnezeu o are asupra lumii și asupra fiecăruia dintre noi.
Creștinii sunt chemați să Îl iubească pe Dumnezeu mai presus de toate și, prin urmare, să arate frumusețea acestui dar care ne cuprinde și ne umple. Dar nu putem uita că Domnul este singurul care poate mișca inimile și că o face așa cum voiește și când voiește, ținând întotdeauna seama de libertatea fiecăruia.
În cazul lui Natanael, „cu adevărat un israelit în care nu este viclenie” (v. 47), Domnul reușește acest lucru printr-o afirmație misterioasă, care ajunge până în adâncul ființei sale. Nu știm ce s-a petrecut sub smochin – probabil nici Filip nu știa – dar Natanael știa. Domnul ne cunoaște mai bine decât ne cunoaștem noi înșine și El, Domn al timpului, știe când și în ce fel să atingă inima fiecărei persoane.