Evanghelie (Lc 4,14-22a)
Isus s-a întors în Galileea, cu puterea Duhului, și faima lui s-a răspândit în tot ținutul dimprejur. Iar el învăța în sinagogile lor și era lăudat de toți. A venit la Nazaret, unde fusese crescut, și a intrat în sinagogă, după obiceiul lui, în zi de sâmbătă, și s-a ridicat ca să citească.
I s-a dat cartea profetului Isaia și, deschizând cartea, a găsit locul în care era scris: „Duhul Domnului este asupra mea: pentru aceasta m-a uns să duc săracilor vestea cea bună; m-a trimis să proclam celor închiși eliberarea și celor orbi recăpătarea vederii, să redau libertatea celor asupriți; să vestesc un an de îndurare al Domnului”.
A închis apoi cartea, a dat-o slujitorului și s-a așezat. Ochii tuturor din sinagogă erau îndreptați spre el.
A început apoi să le vorbească: „Astăzi s-a împlinit Scriptura aceasta pe care ați ascultat-o cu urechile voastre”.
Toți dădeau mărturie în favoarea lui și se mirau de cuvintele pline de har care ieșeau din gura lui.
Comentariu la Evanghelie
Îl însoțim pe Isus la sinagoga din Nazaret, orașul în care a crescut. Așa cum obișnuia în fiecare Sabat, merge acolo pentru a se ruga și a asculta Cuvântul lui Dumnezeu. Învățase acest lucru în mod firesc, încă din copilărie, alături de Iosif și de Maria, participând ca familie.
Relatarea din Evanghelia după Luca ne introduce în desfășurarea acestei celebrări din sinagogă. După unele rugăciuni, se citește un fragment din Pentateuh sau din Tora – Legea lui Dumnezeu –, urmat de un text profetic care luminează sensul învățăturii Legii. Cel care prezidează invită pe cineva dintre cei prezenți să citească, sau o persoană pregătită în mod corespunzător se poate oferi să se ridice, să citească pasajul și apoi să explice sensul Cuvântului lui Dumnezeu.
Cu această ocazie, Isus se ridică. Din sulul profetului Isaia care Îi este înmânat, găsește un text în care profetul vorbește despre Unsul Domnului, care aduce vestea cea bună a mântuirii și vestește că Dumnezeu va elibera poporul de suferințele sale. Sunt cuvinte de mângâiere, adresate poporului lui Iuda, angajat cu trudă în reconstruire după decenii de ruină și declin, ca urmare a cuceririi babiloniene a țării lor, la începutul secolului al VI-lea î.Cr. Cei întorși din exil se simt copleșiți, fără puterea de a vindeca atâtea răni materiale și morale. Totuși, Dumnezeu va împlini speranțele lor de mântuire.
Însă ceea ce Isus citește în sinagogă nu este doar amintirea unei promisiuni pline de speranță pe care Dumnezeu a împlinit-o în trecut; este vestirea a ceea ce se întâmplă cu adevărat în mijlocul lor. Isus subliniază acest lucru: „Astăzi s-a împlinit acest cuvânt al Scripturii pe care l-ați auzit”. Isus este Răscumpărătorul vestit de profet.
„Astăzi”-ul despre care vorbește Isus în Evanghelie nu este doar un moment din timp petrecut cu mai bine de douăzeci de secole în urmă. Isus îi vorbește și fiecăruia dintre noi „astăzi”, în secolul al XXI-lea. Chiar și acum, „Unsul Domnului” (Mesia, cuvânt ebraic tradus prin „uns”), Isus Cristos, este viu și se adresează fiecăruia dintre noi. El vine să ne vindece durerile, slăbiciunile și păcatele. Astăzi poate fi pentru mine și pentru fiecare dintre noi o zi de mântuire. Să nu amânăm pentru mâine răspunsul pe care Domnul îl așteaptă de la noi „astăzi”: convertirea, iertarea și primirea iertării, a o lua de la capăt cu ajutorul harului, dăruirea totală. Chiar și vechiul adagiu păgân, carpe diem, ne oferă o amintire valoroasă: trăiește ziua de azi – ziua în care Dumnezeu vine în întâmpinarea ta pentru a te vindeca și a te face fericit.
Astăzi, Dumnezeu se bazează pe răspunsul nostru pozitiv pentru a continua să realizeze mântuirea pe care Isus a adus-o întregii omeniri – nouă – și pentru a duce această mântuire în întreaga lume.